Analiza rentabilității într-o societate comercială

CAPITOLUL 1: RENTABILITATEA: CONCEPT, FORME ŞI INDICATORI DE EXPRIMARE

1.1. Conceptul de rentabilitate

Rentabilitatea, categorie economică deosebit de importantă, cunoaşte abordări conceptuale diversificate.

Rentabilitatea este definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit, necesar atât dezvoltării, cât şi remunerării capitalurilor.

În asigurarea acestei capacităţi este interesat atât deţinătorul cât şi utilizatorul factorilor de producţie, care poate fi individual sau colectiv.

Rentabilitatea demonstrează capacitatea unei întreprinderi de a realiza profit, ceea ce înseamnă că îşi acoperă cheltuielile din veniturile proprii şi obţine totodată un venit net sub forma profitului.

Este privită ca ”indicator sintetic calitativ important ce exprimă capacitatea unei unităţi economice de a obţine venit net… Constituie punctul optim de intersecţie a tuturor celorlalţi indicatori calitativi” (Gh. Bistriceanu şi colectiv, “Lexicon de finanţe, credit, contabilitate şi informatică financiar-contabilă”, volumul I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti1981, pag. 617).

În condiţiile economiei de piaţă, rentabilitatea constituie o condiţie “şine qua non” a însăşi existenţei unităţii economice, scopul activităţii acesteia fiind subordonat profitului.

Din punct de vedere marginal, rentabilitatea reprezintă, prin profit şi rata rentabilităţii, un instrument de fundamentare a tuturor deciziilor care privesc atât gestiunea internă a unităţilor economice, cât şi relaţiile cu partenerii de afaceri, fiind, în acelaşi timp, un element determinant al eficientei.

Se impune precizarea că noţiunea de eficienţă economică nu se identifică cu noţiunea de rentabilitate. Eficienţa este o noţiune complexă şi exprimă rezultatele obţinute dintr-o activitate economică. Noţiunea de eficienţă economică are o sferă mult mai largă decât noţiunea de rentabilitate, întrucât vizează toate laturile eficienţei economice, respectiv întregul sistem de indicatori care reflectă diversele forme specifice ale eficienţei economice – sistem grupat în subsisteme între care figurează şi subsistemul indicatorilor rentabilităţii.

Eficienţa se referă atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic, ceea ce nu este caracteristic rentabilităţii. Noţiunea de eficienţă reprezintă principalul factor calitativ al creşterii economice şi are un caracter de previziune, fiind importantă în luarea unor decizii economice.

Între cele două noţiuni, eficienţă şi respectiv rentabilitate, există un raport „ca de la întreg la parte a acestui întreg”.

Rentabilitatea apare ca un instrument hotărâtor în mecanismul economiei de piaţă, în orientarea producţiei în raport cu cerinţele consumatorilor, productivi sau individuali. Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile în urma vinderii şi încasării producţiei fabricate. Deci, rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a produce profit, oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii.

Rentabilitatea este o noţiune destul de generală, care măsoară raportul dintre rezultate şi mijloace. Optimizarea mijloacelor este pusă în relaţie directă cu obiectul întreprinderii. Un anumit nivel de rentabilitate este necesar pentru menţinerea şi creşterea potenţialului economic al firmei, cointeresarea acţionarilor sau asociaţilor, angajaţilor, creditorilor şi statului.

O activitate economică este rentabilă dacă raportul dintre venituri şi cheltuieli este mai mare decât 1. Când acest raport este egal cu 1 sau ceea ce este tot una, dacă diferenţa dintre numărător este 0, activitatea nu va produce beneficii, dar nici pierderi. O activitate va da naştere la pierderi când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.

Obiectivul principal al oricărei gestiuni financiare constă în obţinerea unei rentabiliăţi îndestulătoare.

În cadrul fiecărei firme se stabileşte masa profitului, cu menţiunea că aceasta nu este suficientă pentru aprecierea gradului de eficienţă, profitabilitate sau rentabilitate a activităţii. În asemenea condiţii, este necesară determinarea ratei profitului sau rentabilităţii, deoarece oferă informaţii firmelor cu privire la mersul activităţii afacerilor. Rata rentabilităţii permite firmelor să facă analize şi să stabilească strategii prin care să se urmărească maximizarea profitului.