Analiza și dezvoltarea strategică la SC Confstars SA

INTRODUCERE

Lucrarea urmărește direcțiile din domeniul managementului strategic, accentuarea viziunilor practice ale firmei studiate precum și analiza și dezvoltarea acesteia pe parcursul existenței sale.

În zilele noastre managementul strategic are o direcție din ce în ce mai bine conturată , având baza teoretică și instrumentele care au îmbogățit semnificativ gândirea și practica managerială și îi adaugă noi componente pe măsură amplificării schimbărilor și provocărilor cărora trebuie să le facă față firmele.

Managementul strategic interferă cu economia industrială și cu marketingul.

Pe baza literaturii de specialitate am realizat un cadru teoretic care evidențaiză principalele concepții ale managementului strategic. Am arătat importanța misiunii organizației, ca bază în proiectarea viitoarleor strategii și elementele ce stau la baza formulării ei. Eficiența strategiei este influențată de resursele și capabilitățile firmei. Găsirea celor mai eficiente strategii obligă firmele la realizarea unei analize în detaliu și realist a mediului intern și extern al organizației.

Primele două capitole se axează pe partea teoretică în domeniu, capitolul trei conscacrat studiului de caz.

Primul capitol este focalizat asupra subiectelor ce privesc interesul față de managementul strategic.

Partea practică este dedicată unei firme ce operează în context românesc, veche pe piață.

Lucrare se înscrie în atenția preocupărilor specialiștilor, teoreticieni și practicieni, din domeniul managementului strategic.

Societatea S.C. CONFSTAR S.A. BAIA MARE este cea care stă la baza studiului de caz prezentat în capitolul care încheie această lucrare. Pentru început am prezentat structura societății, domeniul de activitate și câteva aspecte sociale legate de resursele umane de care dispune societatea. Studiul de caz prezentat în acest capitol se referă la gradul de importanță al practicilor strategice în cadrul firmei. Capitolul se încheie cu un chestionar aplicat menagerilor de la S.C. CONFSTAR S.A.

Concluziile pe care le-am tras în urma studiilor efectuate și combinând teoria cu practica sunt cele care încheie această lucrare.

CAPITOLUL 1.

MANAGEMENTUL STRATEGIC ȘI ROLUL STRATEGIILOR ÎN FIRMĂ

1.1. Procesul și definiții ale managementului strategic

Managementul strategic reprezintă abordarea sintetică a tuturor domeniilor managementului, fără a ține cont de modul în care este segmentat la nivel teoretic, cărora li se poate agăuga domenii conexe, care pot oferi cunoștințe necesare în abordarea strategiei.

Managementul strategic, ca formă de conducere previzională, s-a cristalizat progresiv din îmbinarea a două concepții manageriale care s-au dezvoltat paralel și au început să se suprapună.

Concepția politicii afacerii are drept obiectiv principal identificarea celor mai bune căi de rezolvare a problemelor reale cu care se confruntă firma în desfășurarea activității. Evoluția aceste concepții este reflectată de rolul pe care managerul firmei îl joacă în calitate de autoritate supremă.

Managementul strategic este procesul amplu și complex prin care conducerea de vârf a firmei stabilește, pe baza anticipării schimărilor ce se vor produce în cadrul și în interiorul acesteia, evoluția ei pe termen lung și performanțele pe care le va realiza, asigură formularea riguroasă, aplicarea corespunzătoare și evaluarea continuă a strategiei (Russu, 1999: 11).

Orice acțiune asociată realizării unei strategii, analiza mediului intern și extern, formularea alternativelor strategice, evaluarea situației este bazată pe utilizarea informațiilor ( Băcanu, 2006:17).

Trăind într-o lume în permanentă schimbare și evoluție, unde resursele sunt din ce în ce mai limitate, unde apare necesitatea aplicării strategiilor de supraviețuire pentru viitor, suntem nevoiți să fim chibzuiți și înțelepți.

O anumită violență a managementului mai cu seamă a celui strategic a pătruns fără să vrem și în existența noastră.

Tranziția, restructurarea, globalizarea, integrarea sunt cuvinte întâlnite zilnic. Toate acestea generează constrângeri, renunțări, muncă, inteligență, educație.

O privire asupra firmelor din orice economie, evidențiază cu claritate o anume polarizare în două categorii: unele care repurtează succese apreciabile, prosperă și se dezvoltă constant, iar altele care luptă cu greu pentru supraviețuire sau înregistrează performanțe economico-financiare modeste. Caracteristic pentru cele două categorii sunt net diferite. Primele își direcționează clar activitatea pentru realizarea unor obiective fixate cu realism în baza unor analize temeinice, reactive la schimbările din mediul de care aparțin. A doua categorie de firme au activitate fără o finalizare precisă, nu exploatează oportunitățile oferite de schimbările interne sau exterioare, au un management ineficient.

Managementul strategic reprezintă. În esență, procesul de formulare, implementare și evaluare a deciziilor care dau posibilitatea unei companii să-și atingă obiectivele și care ăi influențează performanțele pe termen lung (Borza et al, 2008:10).

Managementul strategic, proces prin care se obțin efecte materializate în creșterea semnificativă a performanțelor firmei și în consolidarea poziției pe piață.

Managementul strategic a devenit modelul în care se înscrie actelul decizional care determină evoluția unei bune părți a firmelor din țările dezvoltate și se extinde în ritm alert și în alte țări, inclusiv cele aflate în tranziție. Marcând o etapă suficient de bine conturată în evoluția științei și practicii mondiale a managementului, acest model a apărut ca o reacție firească la una dintre tendințele cele mai manifestate ale lumii (Russu, 1999:2).

Managementul strategic practicat în țările avansate încă din 1970, se conturează tot mai mult ca o disciplină tiințifică separată.Pornind de la complexitatea mediului firmei, managementul strategic acceptă condițiile actuale ca restricții și, în același timp, urmărește definirea și realizarea corespunzătoare a obiectivelor, identificarea oportunităților viabile pentru firmă, furnizarea continuă de informații privind mediul, evitarea ciclurilor de planificare bazate pe procese continue (Popa, 2002:31).

Potrivit lui Jauch și Glueck, managementul strategic cuprinde ansamblul de decizii și acțiuni ce vizează dezvoltarea unei strategii efective sau a unor strategii ce ajută la realizarea obiectivelor corporate. Procesul de management strategic este calea prin care strategul determină obiectivele și adoptă deciziile strategice.

Rowe consideră managementul strategic este procesul decizional care conjugă capacitățile interne ale organizației și amenințările ce apar în mediul său (Popa, 2002:35).

Managementul strategic oferă direcțiile generale pe termen lung ale firmei, având o orientare globală.

Managementul strategic operează atât cu noțiuni tradiționale consacrate de teoria și practica managementului general, obiective, strategie, politică, cât și cu unele noi care sunt proprii, misiunii, niveluri strategice, unitate de afaceri strategică, proces al managementului strategic.