Caracterizarea Produselor și Serviciilor mass-media

Introducere

Trăim într-o epocă în care mai multe mii de inteligenţe dintre cele mai bine pregătite şi-au ales drept obiect de activitate pătrunderea în spiritul public colectiv. Scopul: să manipuleze, să exploateze, să controleze. Efectul: menţinerea tuturor într-o stare de neputinţă generată de deprinderi mentale perpetuate la nesfârşit. De vreme ce atâţia specialişti sunt angajaţi în reducerea oamenilor la această condiţie de neajutoraţi, pare justificată încercarea de a găsi metode pentru a inversa procesul.

După ce a făcut lumea medievală una cu pământul, tehnologia Gutenberg a extins capacitatea de recuperare a omului prin viteză. Caligraful Evului Mediu nu avea nici un sprijin în parcurgerea textelor din Antichitate; în schimb, presa inventată de Gutenberg i-a pus la dispoziţia renascentiştilor pe toţi clasicii antici.

„Prima datoriei a mass-media este să obţină cele mai noi şi mai corecte informaţii despre evenimentele vremii şi, dezvăluindu-le de îndată, să le împărtăşească întregii naţiuni”, spunea, în 1852, editorul celebrului ziar „The Times”.

În urma Revoluţiei din 1989, în România se poate vorbi despre o presă liberă. Şi, potrivit sondajelor de opinie, alături de Biserică şi Armată, presa se află pe locul al treilea într-un clasament al încrederii populaţiei. Dar, ca orice oameni, şi jurnaliştii au limite. Fiecare cotidian, de pildă, ar trebui să publice zilnic o precizare care să sune cam aşa: acest ziar, cu sutele de mii de cuvinte pe care le conţine, a fost produs în circa 15 ore de un grup de oameni supuşi greşelii, care lucrează în birouri aglomerate şi încearcă că afle ce se întâmplă în lume de la persoane care uneori ezită să le furnizeze informaţii, iar alteori îi obstrucţionează pur şi simplu.

Instituţiile mass-media sunt, la urma urmei, firme, care, dacă doresc să supravieţuiască, trebuie să facă bani. Posturile comerciale obţin profit din publicitate, se spune. De multe ori însă, să fac compromisuri. Şi asta pentru că valorile celor ce au control asupra ziarelor sunt cu totul diferite de cele ale jurnaliştilor. Deşi pretind că respectă concepte ca adevărul, onestitatea sau virtutea, aceştia urmăresc, de fapt, să se îmbogăţească, să facă propagandă sau ambele. Fie că e vorba de stat, administraţie locală, partide politice, companii multinaţionale, firme mixte, întreprinderi independente, bănci, companii petroliere sau oameni cu bani, se urmăresc aceleaşi scopuri.

. După decembrie 1989, s-a simţit necesitatea dezvoltării unei prese care să servească intereselor poporului, presă care, pentru a exista, avea nevoie de bani. Dar, cum de la teorie la practică e cale lungă, nu s-a întâmplat întocmai. În rolul lui Hearst: redacţia Evenimentul Zilei, care a mizat pe acelaşi şablon, ce constă în crearea de ştiri senzaţionale, practic din nimic. Un jurnalist român, întors în ţară la câţiva ani de la Revoluţie, remarca în ziarele româneşti titluri ca: Asalt la Cotroceni, Război în Parlament sau Luptă sângeroasă în Palatul Victoria. Evenimentele minore era transformate în senzaţional.

De ce atâta violenţă în ziare? Este o întrebare care şi-o pun mulţi oameni care s-au săturat să tot afle despre crime, violuri, sinucideri. Răspunsul: pentru că asta se vinde cel mai bine, iar o producţie mass-media trebuie, într-un fel sau altul, vândută. Există o regulă nescrisă: „it bleads, it leads”, adică, dacă ştirea e cu sânge, atunci musai e prima în jurnal, şi deci e cea mai importantă.

Mass-media este o unealtă cu două tăişuri. Pe de o parte, formează, pe de altă parte deformează.

Cap I. Mass Media

1.1 Noţiuni definitorii privind mass-media

Mass Media desemnează asamblul mijloacelor de informare în masă ori de comunicare de masă, în asamblul ei.

Prin alaturarea dintre cuvântul englez mass (masă de oameni) şi cuvântul latin media, pluralul substantivului medium(intermediar, transmiţator, mijloc, mediu), pe tărâm anglofon, s-a realizat o sinteză sui-generis. În engleză şi germană, caracteristicile pluralului sunt puse în evidenţă: les medias şi die Medien. În sensul cel mai răspândit, prin medium înţelegem canalul prin care mesajul parcurge distanţa dintre emiţator şi receptor, dintre sursă şi destinatar. În ultimile decenii, termenul media înlocuieşte întraga expresie mass-media, semnificând , simultan, tehnica de producere si transmitere a mesajelor, suma mesajelor difuzate şi chiar ansamblul producătorilor acestor mesaje.

Prestigiul termenului media se datorează lui Marshall McLuhan, care în lucrarea sa Pentru întelegera media îl folosşte în accepţiile de mai sus. Astăzi, construcţiile ligvistice având in componenţă acest cuvânt (sau chiar derivatele lui) s-au impus în limbajul specialiştilor: multimedia, noile media, macromedia, hypermedia, media analysis, mediatizyre ori mediere.