Cariera Profesională - Consideratii Teoretice

INTRODUCERE

Primordial în Managementul Resurselor Umane este asigurarea şi dezvoltarea permanentă a potenţialului uman, astfel încât să se obţină performanţe profesionale optime, utilizând cele mai adecvate metode şi mijloace de muncă.

Pe parcursul vieţii, întotdeauna apar intersecţii de drumuri, care necesită alegerea drumului corect, fără multe indicaţii. Aceste drumuri sunt vîltorile vieţii, iar drumul ales reprezintă specialitatea aleasă,in viaţa omului sunt doua lucruri importante: cariera profesională şi educaţia aleasă.

Corelaţia între pregătirea profesională şi succesul în cariera este una străină, formând o relaţie de interdependenţă. De aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să fie pregătit profesional într-un domeniu ce reprezintă un adevărat punct de interes, dacănu o pasiune. În acest fel suntem dispuşi să ne perfecţionăm în mod constant chiar continu în domeniul respectiv, prin aceasta avănd şanse foarte mari de a avea o carieră de succes şi a ne pune în valoare aptitudinile. Alegerea profesiei este una dintre cele mai împortante decizii din viaţa unei persoane iar ca urmare a acestei alegeri survine succesul sau insuccesul.

Sunt deja demonstrate şi cunoscute avantaje financiare pentru state şi firme obţinute în urma investiţiei în oameni, în principal în educaţi şi instruirea lor.

Obiectivul acestei lucrări este de a evidenţia necesitatea pregătirii profesionale, astfel încat să se obţină performanţe optime, utilizand cele mai adecvate metode şi mijloce de muncă.

În conformitate cu aceste obiective, lucrarea a fost structurată pe patru capitole, la care se adaugă bibliografia studiată.

În primul capitol, intitulat ,,Generalităţi pivind managementul resurselor umane” cuprinde, pe de o parte, prezentarea generală a managementului resurselor umane şi pe de altă parte evoluţia managementului resurselor umane.

În al doilea capitol ,,Cariera profesională” am evidenţiat abordările conceptuale, factori ai evoluţiei în carieră, orientarea în carieră, precum şi alegerea optimă a unei profesii.

Al treilea capitol, reprezentat de studiu de caz şi numit ,,Oportunitaţile de dezvoltare profesională - cariera profesională la S.C. ORANGE ROMANIA S.A. - sucursala Timisoara”, am prezentat evoluţia grupului pe parcursul a trei ani, prin analizarea principalilor indicatori economico – financiari, prezentarea societatii, metodologia de cercetare, interpretarea rezultatelor.

În capitolul al patrulea, denumit ,, Concluzii şi recomandări privind posibilităţile de dezvoltare a carierei profesionale” am concluzionat prin evidenţierea necesitaţii şi utilităţii unei pregătiri profesionale permanente şi sistematice care conduce la obţinerea rezultatelor preconizate de societate.

CAPITOLUL I.

GENERALITĂŢI PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1. RESURSELE UMANE ŞI ROLUL LOR ÎN ORGANIZAŢII

În contextul actual, caracterizat prin schimbări foarte rapide, resursa umană a devenit o resursă strategică, elementul central, activ şi coordonator al tuturor activităţilor din cadrul oricărei organizaţii.

Practica demonstrează că în orice organizaţie de succes, resursele umane reprezintă nucleul în jurul cărora gravitează toate celelalte resurse: materiale, financiare, informaţionale, iar problemele privind recrutarea, selecţia, instruirea, perfecţionarea, evaluarea, recompensarea şi motivarea au devenit direcţii de cercetare a Managementului Resurselor Umane a oricărei organizaţii.

Resursele umane reprezintă organizaţia

Societatea modernă se prezintă ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar. În aceste condiţii, oamenii reprezintă o resursă comună şi totodată o resursă cheie, o resursă vitală care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al tuturor organizaţiilor.

Fără prezenţa oamenilor, care ştiu ce, când şi cum trebuie făcut, este pur şi simplu imposibil că organizaţiile să-şi atingă obiectivele.

Este menţionat faptul că unii specialişti în domeniu sugerează nu numai anumite întrebări, ci şi răspunsurile la acestea cum ar fi: Ce este o organizaţie, fără angajaţii săi? Nu este nimic în absenţa resurselor umane, eventual o mulţime de echipamente şi utilaje scumpe.

Organizaţiile există deoarece oamenii au capacităţi fizice şi intelectuale variate, dar şi capacitatea de a dezvolta organizaţia. Prin urmare, organizaţiile implică oameni şi totodată depind de efortul oamenilor.

Esenţa oricărei organizaţii este efortul uman, iar eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt influenţate, în mare măsură, de comportamentul oamenilor în cadrul organizaţiei. Organizaţiile sunt implicate în viaţa noastră zilnică şi reprezintă o parte din existenţa noastră cotidiană, locul în care ne consumăm cea mai mare parte din timpul nostru.

Dezvoltarea economiei şi a tehnicii, transformarea rapidă a mediului social al organizaţiilor, creşterea responsabilităţii sociale şi a mobilităţii resurselor umane, schimbarea psihologiei industriale reprezintă aspecte semnificative care evidenţiază importanţa resurselor umane pentru o organizaţie.

În contextul globalizării şi mondializării pieţelor, au loc continue schimbări semnificative ale mediului de afaceri, cu influenţe asupra conducerii organizaţiilor şi determinând mutaţii în calificarea resurselor umane şi în managementul acestora. Pe de altă parte, progresul rapid al ştiinţei şi tehnicii contemporane, amplificarea cunoştiinţelor în toate domeniile de activitate sunt factori de presiune pentru schimbări în organizarea structurală a firmelor şi în managementul acestora şi calitatea resurselor umane, precum şi în managementul acestor resurse.

Din acest motiv, preocuparea pentru calitatea şi dezvoltarea resurselor umane este preocuparea prioritară a conducerii organizaţiilor, indiferent de tipul şi dimensiunile lor.

Managerul este cel care poartă întreaga răspundere pentru creşterea eficienţei organizaţiei, pentru schimbările şi evoluţiile acesteia, pentru folosirea cu maxim randament a competenţelor salariaţilor şi obţinerea unor performanţe cât mai înalte.