Clasa Managerială

Interesul asupra acestei teme de cercetare a fost provocat de analiza Indexului de încredere în profesii publicat de GfK1. Urmarind rapoartele acestui Institut de cercetare, în perioada 2005-2008, se poate constata înregistrarea unei oscilaţii în ceea ce priveşte percepţia românilor cu privire la gradul de serioziate şi competenţă al managerilor. Astfel, dacă în anul 2005, reputaţia managerilor din România se situa pe locul 5 în Europa, în 2007, aceştia înregistrează în ţara noastră una din cele mai înalte cote de încredere din Europa, fiind întrecuţi doar de Danemarca.

Cu toate că în anul 2008, încrederea românilor în manageri este de trei ori mai mare decât în politicieni, cei dintâi sunt situaţi iarăşi pe locul 5 în ierarhia pe ţări.

Foarte interesant este faptul că imaginea managerilor în România este destul de bine cotată raportând la celelalte ţări, însă procentajul reprezentând încrederea în diverse grupuri profesionale aşează în topul liderului de încredere, profesia de pompier- în primăvara 2008, urmat de doctori, profesori, serviciul poştal, forţele armate, poliţişti, firmele de avocatură, abia apoi venind rândul managementului, urmaţi de publicitate şi politicieni pe ultimul loc. Luând comparativ, primăvara anului 2005, ierarhia este mult modificată: primii fiind doctorii, apoi cadrele didactice, urmate de armată, poliţişti, clerici, avocaţi, jurnalişti, managerii, şi iaraşi pe ultimul loc politicienii.

Imaginea românilor cu privire la manageri a apărut din percepţia pe care ei o aveau asupra directorilor din vechiul sistem de stat. Imaginea pozitivă din prezent provine de la apropierea managerilor faţă de angajaţi.

Plecând de la aceste date, curiozitatea de a aprofunda empiric care este imaginea managerilor în rândul populaţiei din România, şi în mod special care este imaginea managerilor despre ei însăşi, a determinat interesul pentru acest studiu.

Aşadar interesul acestei lucrări se axează exclusiv asupra clasei manageriale din România, mai exact a managerilor care nu depăşesc vârsta de 40 de ani.

Motivul alegerii acestei categorii de populaţie pentru a fi studiat a fost determinat de cererea pe piaţa muncii a unui nou tip de personal managerial „crescut” în interiorul

1 http://www.gfk.com/group/press_information/press_releases/00739/index.en.html, accesat pe data de 4 martie 2009

sistemului organizaţional, în detrimentul celor care au făcut parte din mai multe companii.

Pentru a avea profesionişti, companiile sunt pregătite să investească în instruirea şi pregătirea tinerilor manageri. Cererea foarte mare de manageri tineri se îndreaptă către două categorii de angajaţi. Prima este reprezentată de tineri entuziaşti cu foarte mult potenţial, media de vârstă a cestora fiind 20 - 25 de ani. De la aceşti tineri se aşteaptă o creştere în cadrul companiei spre funcţii - cheie.

Cea de-a doua categorie are ca scop atragerea de manageri deja formaţi, cu vârste cuprinse între 30 si 40 de ani. Schimbările demografice survenite până în prezent au determinat modificarea structurii de vârstă a angajaţilor din ţara noastră. Acolo unde sunt manageri cu vârsta peste 40 de ani, vorbim despre cazuri excepţionale. Fenomenul nu este unul caracteristic unui anumit domeniu de activitate, ci unul general, îl întâlnim în telecomunicaţii, cât şi în mediul bancar, sau în domeniul serviciilor etc, media de vârstă din astfel de companii fiind în jur de 30 ani.

Tendinţa de accelerare a ritmului de dezvoltare profesională se resimte cu precădere la nivelul tuturor economiilor emergente. Specialiştii în resurse umane susţin că îndepărtarea angajaţilor cu vârsta de peste 45-50 de ani poate fi pusă şi pe seama dorinţei de rupere a legăturilor cu trecutul comunist.

Arderea etapelor de avansare în carieră survine mai ales datorită creşterii numărului de companii care au nevoie de specialişti şi, implicit, datorită dezvoltării accelerate a business-ului care nu mai poate aştepta până la formarea unei baze de date corespunzătoare de profesionişti.

Mecanismele transferului puterii dinspre întreprinzători către managerii firmelor şi proiectarea acestora în clasele elitiste din România, vor fi dezvolate în capitolele următoare.