Criza de imagine

Introducere

În urma lucrării de licență pe care o susțin am ales să vorbesc despre criza ca realitate socială, aceasta fiind definită în Dicționarul explicativ al limbii române drept: manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate; lipsă acută (de mărfuri, timp, de forță de muncă). Din definiție rezultă precizarea spațiilor de materializare a crizei, ca și specificul acesteia ca fenomen și proces care caracterizează o anumită stare a societății respective, cea în care disfuncționalitatea și tulburarea normalității devin note definitorii ale comportamentului social respectiv.

Crizele sunt clasificate după domeniul în care se produc și se difuzează unde putem vorbi de criză politică, socială, economică, financiară, morală, informațională, tehnologică, comunicațională, militară, demografică, alimentară etc.

O altă criză este cea de imagine unde este definită ca fiind acel stadiu de deteriorare a gradului de notorietate, a reputației și încrederii publice ce pune în pericol funcționarea sau existența unei organizații.

În capitolul doi vorbesc despre aspectele privind comunicarea și relațiile publice în situații de criză, unde comunicarea este o formă de acțiune care poate fi tratată în câmpuri de interacțiune prin prisma celor patru forme de putere: economică, politică, coercitivă și simbolică.

Pentru a gestiona crizele sunt folosite acțiuni integrate, aparținând unui sistem care are capacitatea ținerii sub control a situațiilor extreme. Gestionarea crizelor presupune o concepție de conducere capabilă să prevină, să elimine și să evite situațiile critice.

Comunicarea în situații de criză este unul dintre cele mai importante elemente. Comunicarea în interiorul și în afara crizei trebuie să filtreze informația în funcție de prioritățile opiniei publice: oamenii, mediul înconjurător, proprietatea, implicațiile financiare etc. Comunicarea în situații de criză nu trebuie confundată nici un moment cu criza comunicării.

În capitolul trei este vorba despre studiul de caz pe baza plagierii tezei de doctorat a lui Victor Ponta, unde conform Dicționarului explicativ roman cuvantul PLAGIAT este acțiunea de a plagia; plagiere; operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală.

Capitolul I - Criza ca realitate socială

Ca primă caracteristică determinată de varietatea declan șării și evoluției crizelor, de multitudinea cauzelor care le pot genera, de trăsăturile specifice acestora, prin existența unor amenințări la adresa obiectivelor, intereselor și valorilor implicate, complexitatea unei crize este determinată nu numai de această pluralitate de aspecte, dar și de intensitatea și severitatea sa.

Exprimând caracteristici ale crizei, complexitatea, intensi tatea și securitatea pun în evidență posibilități de cunoaștere a notelor fundamentale care evidențiază alte noi unghiuri de „exprimare” ale acestui fenomen.

Înțelegem prin intensitatea crizei „nivelul de violență”, care poate varia de la nonviolență, ciocniri armate, până la război. Severitatea crizei reprezintă percepția gradului de importanță pe care părțile implicate îl atribuie crizei și care indică gravitatea și urgența unei amenințări la adresa valorilor, obiectivelor sau a intereselor fundamentale.

Introducerea în problematica generală a crizei s-a dorit a fi o abordare sintetică și lucidă a acelor puncte de vedere, care să ne ajute în a ne apropia tot mai mult de acest fenomen și proces. Criza devine tot mai mult universală și cuprinde domenii necunoscute unei istorii nu prea îndepărtate a societății.

1.1 Criza-concept, definire

Cuvântul „criză” este utilizat extreme de frecvent. Unii oameni îl folosesc cu atâta entuziasm, încât ajung în situația hilară de a nu mai simți nevoia de a fi sensibili la semnificații. Și acest lucru se întâmplă deoarece termenul a fost și este folosit pentru a desemna evenimente extrem de diferite. De foarte multă vreme cuvântul „criză” se repetă, în contexte ce-i induc semnificații diferite, fără să se încerce clarificări conceptuale. După o adevărată hiperutilizare, cuvântul „criză” a devenit un clișeu, un cuvânt folosit cu ușurință, un abuz în vorbire chiar și în cercetări „științifice” ale fenomenului.