Dimensiuni Teoretice ale Definirii Procesului Decizional în Sectorul Public

Capitolul 1

Decizia

1.1 Definitii date deciziei

Datorita faptului ca orice ciclu de conducere începe cu stabilirea unui scop, cu identificarea obiectivelor care trebuie reduse la îndeplinire în procesul activitatii, se poate afirma ca procesul de conducere este întotdeauna un process de luare a deciziei. Numerosi specialisti si teoreticieni în domeniul managementului considera ca principala functie a conducerii o reprezinta functia de elaborare si adoptare a deciziei. Astfel, în sens general decizia reprezinta “încheierea normala a deliberarii unui act voluntar” sau “o linie de actiune constient aleasa dintr-un numar oarecare de posibilitati, în scopul de a ajunge la un anumit rezultat” .

O alta definitie data deciziei este aceea ca decizia reprezinta “cursul de actiune ales pentru atingerea obiectivelor” sau “un proces rational de alegere a unei directii de actiune dintr-un numar de posibilitati, în vederea atingerii unui scop” .

Armenia Androniceanu defineste decizia ca fiind „un proces complex de alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile, în vederea realizarii unui obiectiv”.

Din aceste formulari ale deciziei putem retine ca decizia reprezinta hotarârea adoptata, solutia aleasa din mai multe posibile, materializata într-un act obligatoriu cu caracter normativ, prin care un manager, individual sau colectiv, stabileste directia unei actiuni si modul ei de realizare.

Deciziile reprezinta un act specific speciei umane, oamenii fiind pusi în situatia de a lua decizii zi de zi, indiferent de activitatea pe care o desfasoara. În opinia lui Ioan Alexandru orice decizie presupune:

- o baza de informatii ample si certe;

- un proces rational ( de gândire, întelegere );

- obiective ( scopuri precise, concrete, masurabile );

- manifestarea vointei ( optiunea).

Astfel, putem spune ca optiunea presupune ca autorul deciziei sa se afle în fata mai multor comportamente posibile. El trebuie sa renunte la toate aceste posibilitati în favoarea uneia pe care o considera ca fiind cea mai buna. Optiunea trebuie sa fie constient deliberata, trebuie sa vizeze unul sau mai multe scopuri, sa reflecte asupra actiunii, deoarece decizia nu este mumai o notiune teoretica, ci si practica. Decizia nascuta din actiuni concrete se reîntoarce la acestea determinându-le si verificându-le totodata.

Cu toate acestea, decizia manageriala se deosebeste de decizia în general. Astfel, luând în considerare definitiile oferite de literatura de specialitate, decizia manageriala poate fi definita ca fiind acea decizie care are urmari nemijlocite asupra deciziilor si actiunilor a cel putin unei persoane. În acest caz, decizia manageriala implica întotdeauna cel putin doua persoane: managerul – cel care decide si executantul – cel care pune în aplicare.

Decizia manageriala reprezinta un produs si un instrument al activitatii de conducere, act constient al factorilor de conducere de stabilire a unui obiectiv, a anumitor directii de actiune si modalitati de atingere a obiectivului pe baza unui proces de evaluare a mijloacelor necesare si a consecintelor realizarii acestuia, generând o anumita modificare de comportament a celor implicati în atingerea obiectivului. Decizia manageriala are în vedere procesul implicit prin care managerul face o alegere ce afecteaza comportarea altor manageri si aportul lor la realizarea obiectivelor organizatiei. Deciziile manageriale pot fi luate atât de managerul general, cât si de managerii aflati pe diferite pozitii în cadrul organizatiei.

Ion Petrescu si Emanoil Muscalu considera ca cele mai importante probleme ale institutiei care pot defini adevaratele decizii manageriale sunt: