Echilibrarea bugetelor locale și factorii de influență

Cap.1 Bugetele locale: concept, funcții, rol

1.1 Conceptul de buget local

„O teorie completă asupra bugetelor este o imposibilitate, o iluzie:

ar fi o teorie completă asupra guvernării. ”

A.Wildavsky-The New Politics of the Budgetary Process

Bugetul local apare ca principala componentă a finanțelor locale care derivă din ansamblul finanțele publice și care se individualizează printr-o anumită structură la conturarea căreia participă numărul unităților administrativ-teritoriale dintr-o țară, serviciile publice furnizate, gradul de dezvoltare economică etc.

În Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanțele publice locale , intrată in vigoare de la 1 ianuarie 2007, bugetul local este prezentat ca un document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale.

Astfel, bugetele locale reflectă raporturi economice în formă bănească care apar în procesul repartizării venitului național prin care se formează și se repartizează fondurile bănești necesare unor interese ale colectivităților publice locale ce sunt coordonate de acestea.

Finanțele publice locale se caracterizează și printr-un transfer de valoare care se realizează între participantii la relațiile economice de constituire și utilizare a resurselor bănești mobilizate la dispoziția autorităților administrativ-teritoriale.

Transferul de valoare se realizează fără o contraprestatie directă și imediată, ceea ce înseamnă că persoana de la care se face transferul de resurse bănești de la bugetul local nu primește un echivalent în bunuri, servicii sau bani.

Finanțele publice locale reflectă participarea persoanelor fizice și juridice sub formă de impozite și taxe la formarea veniturilor bugetelor locale fără o contraprestatie directă și imediată. De asemenea, transferul de valoare de la fondurile financiare publice locale către anumite persoane fizice si juridice se efectuează fără o contraprestație directă din partea acestora.

Bugetele locale sunt bugetele unităților administrativ-teritoriale care au personalitate juridică și care „reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor”.

De asemenea, bugetele locale sunt concepute ca planuri financiare prin intermediul cărora resursele mobilizate participă la realizarea obiectivelor unităților administrativ-teritoriale sau „reprezintă instrumentul principal al administrației publice locale în vederea selectării priorităților de finanțare în raport de strategiile de dezvoltare economico-socială ale localităților. Fundamentarea priorităților și opțiunilor privind acțiunile social-culturale economice, serviciile publice care urmează să se finanțeze din bugetul local, precum și măsurile necesare în vederea încasării veniturilor se realizează în procesul elaborării și adoptării bugetului local. Bugetul local constituie instrumentul de asigurare a autonomiei decizionale a autorităților administrației publice locale, de valorificare eficientă a resurselor locale și de îmbunătățire a utilizării fondurilor locale.”

Bugetele locale sunt formate din: bugetele județelor, bugetele municipiilor, bugetele orașelor și bugetele comunelor. Fiecare unitatea administrativ-teritorială își întocmește propriul buget ce urmează a fi apoi adoptat de consiliile locale.

În ceea ce privește autoritățile administrației publice centrale, acestea „nu pot stabili sau impune nici un fel de responsabilități autorităților administrației publice locale în procesul de descentralizare a unor servicii publice, fără asigurarea mijloacelor financiare corespunzătoare pentru realizarea responsabilităților”.

Astfel, bugetele locale constituie o componentă distinctă și autonomă a bugetului consolidat prin care se reflectă veniturile și cheltuielile necesare realizării acțiunilor economice și social-culturale din subordinea directă a unității administrativ-teritoriale respective.

După cum subliniază și Tatiana Moșteanu în lucrarea Buget și trezorerie publică: „organizarea distinctă a finanțelor locale pe baza autonomiei lor financiare, permite degrevarea finanțelor centrale de o seamă de cheltuieli, reducerea numărului și amploarea fluxurilor bănești între cele două niveluri structurale ale finanțelor publice, precum și o mai clară urmărire a modului cum sunt folosite fondurile constituite. Finanțele locale satisfac mai bine și mai eficient cerințele de utilități publice în teritoriu”.

În ceea ce privește bugetele locale ca balanțe financiare, acestea includ venituri și cheltuieli conturate într-o anumită structură. O mare parte a veniturilor bugetelor locale sunt constituite din venituri proprii provenite din impozitul pe profit, alte impozite directe, impozite și taxe de la populație, venituri nefiscale precum și alte venituri.

Veniturile provenite de la stat sunt venituri de echilibrare și se constituie în diferența pentru completare până la nivelul cheltuielilor de realizat.

Cheltuielile care se finanțează prin intermediul bugetelor locale au în vedere coordonarea activităților instituțiilor publice și a agenților economici precum și competențele unităților administrativ-teritoriale.