Economia verde, o șansă pentru viitor

Capitolul 1

Politica regională a Uniunii Europene

Deşi este formată din state membre, Uniunea Europeană acordă o atenţie deosebită celor 268 de regiuni ale sale, considerând că acestea reprezintă adevaratul motor al dezvoltării pe toate planurile: economic, social, cultural etc. Aceasta abordare are la bază observaţia că, în interiorul fiecărei tări, există diferenţe de dezvoltare între regiuni, diferenţe care ar putea creşte fără implicarea directă a Uniunii şi a statelor sale membre. Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi actori (privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

Dezvoltarea rurala ocupa un loc distinct in cadrul politicilor regionale si se refera la urmatoarele aspecte: inlaturarea/diminuarea saraciei in zonele rurale; echilibrarea oportunitatilor economice si a conditiilor sociale dintre mediul urban si cel rural; stimularea initiativelor locale; pastrarea patrimoniului spiritual si cultural.

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei. Se poate spune că politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter instrumental, iar prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile structurale, Fondul de solidaritate) contribuie la finanţarea altor politici sectoriale – cum ar fi politica agricolă, politica socială, politica de protecţie a mediului.

Fondul de Coeziune ajută statele membre cu un produs naţional brut (PNB) pe cap de locuitor de mai puţin de 90% din media comunitară să-şi reducă diferenţele dintre nivelurile de dezvoltare economică şi socială şi să-şi stabilizeze economiile.

Fondul Social European (FSE) este destinat să îmbunătăţească calitatea locurilor de muncă şi posibilităţile de ocupare a forţei de muncă în Uniunea Europeană. Acesta intervine în cadrul obiectivelor „Convergenţă” şi „Competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă”.

Alaturi de aceste programe, Uniunea Europeana dezvolta si iniţiativele JASPERS, JEREMIE si JESSICA. Programul JASPER (Joint Assitance in Supporting Projects in European Regions) are rolul de a sprijini statele membre în implementarea politicii de coeziune prin dezvoltarea cooperării între acestea cu privire la mai buna organizare şi utilizare a expertizei şi a resurselor.

Scopul programului JASPERS este de a ajuta autorităţile din regiunile de Convergenţă să pregătească proiecte majore pentru a fi aprobate de către Comisie. JEREMIE (Joint European Resources for Micro toMedium Enterprises) este o iniţiativă a Comisiei Europene, Băncii Europene pentru Investiţii şi a Fondului European de Investiţii (FEI) pentru îmbunătăţirea accesului la finanţare al IMM-urilor şi va permite statelor membre şi regiunilor să utilizeze o parte din fondurile structurale alocate acestora pentru obţinerea unui set de instrumente financiare special create pentru sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii. JESSICA (Joint European Support for Sustainable Investment in City Areas) este o iniţiativă a Comisiei Europene, în cooperare cu Banca Europeană pentru Investiţii (BEI) şi Consiliul Băncii Europene pentru Dezvoltare (CBE), pentru promovarea investiţiilor durabile, creşteriieconomice şi ocupării în zonele urbane ale Europei.

În România, politica de dezvoltare regională început să se contureze odată cu funcţionarea programului Phare, în 1996. Doi ani mai târziu, în 1998, a fost stabilit cadrul legal de dezvoltare a acesteia, care stabileşte obiectivele politicii naţionale în domeniu, instituţiile implicate, competenţele şi instrumentele specifice promovării politicii de dezvoltare regională. Aceasta este completată de o serie de alte legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern, prin care sunt create sau reglementate mecanismele de implementare a politicii regionale.

La început, politica de coeziune economica si sociala avea un explicit caracter redistributiv. În 1975 a fost înfiintat un Fond European de Dezvoltare Regionala (FEDR) care sa contribuie la proiectele de dezvoltare lansate de guvernele nationale.

Majoritatea ţărilor, inclusiv cele dezvoltate economic, se confruntă cu probleme regionale şi în consecinţă aplică politici de dezvoltare regională. Aceasta deoarece, anumite părţi din teritoriile naţionale au fost neglijate, sau au cunoscut o anumită întîrziere în dezvoltarea generală, aşa cum este cazul sudului Italiei, sau vestului Irlandei. Există deasemeni, regiuni în declin în raport cu restul ţării ca urmare a unor modificării ale condiţiilor economice. Pe de altă parte alte regiuni cunosc o creştere economică puternică datorită tendinţei de concentrare a unor activităţi economice de vîrf în anumite zone ale ţării.