Efectele satisfacției angajaților asupra nivelului de performanță

1. Rezumat

Lucrarea tratează conceptul de satisfacție al angajaților raportat la nivelul de performanță. Pornind de la premisa că satisfacția angajaților își are determinanți direcți în nivelul de performanță, lucrarea urmărește identificarea acestora în cadrul unei situații practice. Studiul de caz ales este astfel conceput încât să releve atât raportul de interdependență existent între cele două noțiuni, cât și să ofere date relevante validării ipotezelor lucrării. În urma analizei interpretative a datelor colectate prin acțiunile de cercetare impuse de chestionarul prezentat, concluzia principală este dată de faptul că există un raport direct între satisfacția unui angajat și nivelul acestuia de performanță.

2. Cuvinte cheie

Satisfacția angajaților, performanța angajaților, relația cu superiorii, salariu, motivație de lucru

3. Introducere

Prezenta lucrare se focalizează asupra unei teme sistematic abordate de literatura de specialitate, deopotrivă de teoreticieni și cercetători din domeniul psihologiei organizaționale, managementului resurselor umane, diagnozei și teoriei organizațiilor etc. Dincolo de delimitările deseori artificiale dintre domenii, corelarea satisfacției angajaților cu performanța profesională reprezintă un factor catalizator pentru o mai bună înțelegere a dinamicii organizaționale.

Totuși, identificarea unei definiții general valabile a satisfacției este un demers complicat, în condițiile în care aceasta este contextualizată de cadre economice, sociale și culturale care variază de la o țară la alta, de la o civilizație la alta. Mai mult, suprapunerile terminologice, cum ar fi satisfacție în muncă - angajament față de muncă (Albrecht, 2010, p. 45) sunt de natură să augmenteze ambiguitatea termenului și operaționalizarea sa invariabilă prin scale standard.

La rândul său, performanța se erijează într-un concept care nu a suscitat de-a lungul timpului numai raportări consensuale. Rezultatele pe care le înregistrăm sunt direct raportate eforturilor depuse, apreciate diferit în funcție de stilul de viață al indivizilor, de abilitățile lor ca angajați și de aprecierile acordate propriilor sarcini de lucru. În ciuda unor abordări teoretice diferite, literatura de specialitate relevă corelația dintre satisfacția angajaților și parcursul profesional al acestora, mai ales prin prisma rezultatelor înregistrate de membrii unei organizații (Ciobotă, 2013; Sokol Ratkiewicz & Krekeler Wiete, 2011).

În societatea actuală se pune foarte mult accent pe conceptele dezvoltării profesionale și personale deopotrivă, astfel încât în aceste condiții nici măcar „păstrarea angajaților nu este simplă, dacă o organizație nu oferă recompense intrinseci/extrinseci și oportunități pentru progresul în carieră” (Sobia et.al., 2013, p. 2). Studiile axate pe cercetarea efectelor satisfacției angajaților, printre care și cel intitulat „Cum fac față angajații nesiguranței” (Kennedy & Malveux, 2012), amintesc de faptul că aceste noțiuni nu sunt simple repere de urmărit în cadrul unui grup sau organizații, ci este vitală integrarea acestora în fiecare acțiune derulată pentru succesul pe termen lung al tuturor părților implicate. Fallon (2014) precizează că există o relație direct proporțională între nivelul de satisfacție al angajaților și performanță, participanții direcți devenind „mai productivi, mai implicați și loiali companiilor în care lucrează” (Fallon, 2014). Doar meditând asupra acestei direcții se poate ajunge la ideea că satisfacția angajaților reprezintă un instrument cheie de care managementul unei organizații trebuie să fie conștient.

În România, sectorul business se află în continuă dezvoltare, iar conceptul angajaților mulțumiți de activitatea lor este din ce în ce mai mult abordat de angajatori și specialiști în resurse umane. Astfel, se poate observa numărul mare de evenimente orientate către dezvoltarea personală și profesională, către asigurarea unui echilibru între cele două zone de interes și abordarea unor metode care să faciliteze progresul. Aflându-ne așadar într-o perioadă de tranziție, în care este importantă stabilirea unei înțelegeri colective a noțiunilor de satisfacție în muncă, evaluare a performanțelor, angajament asumat și fidelizare a angajaților, specialiști precum Goșu observă faptul că, „angajatorii din România încep deja să redefinească performanţa, astfel că salariaţii sunt evaluaţi în prezent prin prisma diferenţei dintre aştepările pe care clienţii le au de la companii la nivel comportamental (de la angajaţi) şi serviciile de care au nevoie” (citat în Mirea, 2013). Andone (2014) amintește de complexitatea acestora într-un proces de eficientizare, menționând într-un articol pentru Business 24 că „nu putem îmbunătăți performanța unui angajat dacă vom confunda individul cu problema”.

Asumându-și aceste premise majore, scopul lucrării este acela de a investiga teoretic și empiric relația de interdependență dintre satisfacția angajaților și performanța lor profesională. Astfel, prin intermediul literaturii de specialitate vor fi evidențiate particularitățile celor două concepte, cu accent atât asupra zonelor de confluență, cât și de divergență, așa cum reiese din studiile analizate. Demersul argumentativ vizează testarea ipotezei potrivit căreia cu cât nivelul satisfacției angajaților este mai mare cu atât va crește performanța lor profesională. În acest sens, cercetarea se va fundamenta pe o anchetă sociologică pe bază de chestionar, desfășurată într-o organizație producătoare de cablaje auto ai cărei angajați au o vechime de cel puțin 1 an.

Organizația aleasă prezintă o atmosferă de lucru dinamică cu multe atribuții de respectat, un plan de lucru strict și un program solicitant având în vedere că aproximativ 70% din persoanele participante la completarea chestionarului fac naveta. Accentul este așadar pus pe respectarea normelor de lucru, în vreme ce nevoile individuale de dezvoltare și avansare în carieră sunt puțin exploatate. În urma analizei informațiilor înregistrate prin acțiunea de cercetare voi putea analiza punctual cum este evaluată satisfacția angajatului atât la nivel colectiv, cât și raportat la rezultate și performanță individuale.

Prin direcția de abordare aleasă, contribuția lucrării constă în studierea raportului dintre satisfacția angajaților și nivelul acestora de performanță, prin surprinderea dinamismului și particularităților acestor interdependențe la nivelul diagnozei organizaționale.