Elaborarea strategiei de afaceri a firmei

INTRODUCERE

Starea actuală a economiei romanești impune o preocupare intensă pentru dezvoltarea unei activitați cât mai performante din punct de vedere al managementului. Comercializarea unor produse de calitate si prestarea unor servicii satisfăcătoare din punct de vedere calitativ reprezintă una dintre cele mai importante cerințe cerute de piața românească în contextul unui mediu economic puternic concurențial. Întreprinderile trebuie să se astepte permanent la numeroase obstacole, cărora trebuie să le facă față pentru a pentru a supraviețui.

Cu toate acestea există întreprinderi care au îndraznit să spere într-un succes pe piață prin intermediul unei gândiri inteligente, și totodată, având o atitudine pozitivă în relație cu mediul înconjurător. Una dintre aceste întreprinderi este SC Gironde Conf SRL care pe parcursul a 26 de ani de activitate a reușit să obțină o poziție importantă pe piața textilelor, făcând față cu succes concurenței și căutând întotdeauna diversificarea activitățiisale prin introducerea unor strategi eficiente. Elaborarea strategiei de afaceri reprezintă obiectul unor procese complexe și permanente de informare, analiză și decizie. Managerul firmei a ales o bună strategie de afaceri, și astfel a ajuns în adevărata lume de afaceri, cunoscând astfel cerințele pieței și nevoile clienților.

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND STRATEGIA DE

AFACERI

1.1. OBIECTIVELE ȘI CONȚINUTUL STRATEGIEI DE AFACERI

Dimensiunea strategică a managementului este responsabilă pentru asigurarea, în condiții de eficiență și echilibru, a evoluției pe termen lung a firmei. În această ipostază, strategia generală de afaceri are misiunea de a dota firma cu avantaje competitive care să-i permită acesteia să obțină poziții de piață solide si durabile și, în consecință, performanțe financiare superioare nivelului mediu din sectorul în care firma își desfășoară activitatea.

Strategia reprezintă acel stil propriu, practicat sistematic de organizație, de relaționare cu mediul și de utilizare a caracteristicilor lui în vederea creării de valoare economică. Strategia arată în ce direcție organizația trebuie să-și canalizeze atenția, eforturile și cunoștințele și ce masuri concrete trebuie să întreprindă pentru a obține avantaje competitive sesizabile. Strategia oferă răspuns la întrebarea ,,În ce mod se va implica organizația în competiția cu alte organizații?’’. Dacă organizația are o viziune clară asupra strategiei, ea este obligată să stabilească în continuare setul de abilități si competențe organizaționale necesare implementării strategiei enunțate. Strategia indică modul în care trebuie înfăptuită adaptarea la condițiile mediului și cum trebuie utilizat potențialul organizațional, iar analiza competențelor va ajuta organizația să hotărască maniera concretă de realizare a strategiei.

Strategia poate fi definită și prin prezentarea principalelor sale atribuții. În primul rând strategia desfășoară o viziune asupra modului în care organizația înțelege să abordeze activitățile și să producă valoare. Cel de al doilea atribut constă în faptul ca strategia trebuie să desemneze poziția organizației prin determinarea anumitor produse in contextul anumitor piețe.

În al treilea rând, strategia relevă un plan, respectiv o prescriere a acțiunilor viitoare ale organizației. În cele din urmă strategia se referă la un anumit tipar de acțiune, adică un comportament coerent si consecvent în timp. În economia cunoașterii, vocația strategiei constă în potențarea proceselor de comunicare, învățare și inovație. Din acest motiv, structura nu mai este un simplu instrument de realizare a strategiei, transformându-se în unul dintre obiectivele strategice fundamentale pentru că doar anumite configurații structurale stimulează învățarea, comunicare și inovația, astfel, acționând ca niște pârghii ale dezvoltării capitalului de cunoaștere al organizației. Mai mult, structura a devenit un factor activ ce exercită un impact, ce nu poate fi neglijat, asupra sensului și conținutului strategiei. ( Dumitrașcu Vadim, Ciupitu Sorin, 2013, pag 61)