Esența metodologică a calității profesionale a managerului contemporan. deosebirile dintre manager și conducător românesc. manager activ și pasiv

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În condiţiile economiei concurenţiale, un rol deosebit are valorificarea potenţialului uman şi a celui managerial. Astfel, eficienţa activităţii firmei depinde mult de activitatea managerilor de toate nivelurile ierarhice.

Importanţa fiinţei umane în conducerea cu succes a unei afaceri e cea care face din managementul resurselor umane un set de competenţe, deprinderi şi atitudini esenţiale pentru toţi managerii.

Managerii reprezintă un grup de persoane împuternicite, care orienteză, coordonează şi dirijează activitatea tuturor memebrelor unei organizaţii spre îndeplinirea întocmai a obiectivelor prestabilite.

Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în funcţie de abilităţile personale - conduc procesul către atingerea scopurile urmărite.

Transformările în sistemul economic şi politic din Republica Moldova oferă fiecărui om posibilităţi mari, dar concomitent îi şi periclitează stabilitatea existenţei, implicit, insuflându-i un anumit grad de incertitudine. În această situaţie managementul resurselor umane capătă o deosebită importanţă, întrucât permite soluţionarea şi generalizarea unui spectru de probleme ce vizează adaptarea individului la condiţiile mediului.

Scopul cercetării constă în diagnosticarea calităţilor managerului contemporan în cadrul întreprinderilor din străinătate, cât şi cele autohtone, şi elaborarea unor măsuri de perfecţionare a dirijării conducătorului român în scopul ridicării eficienţii activităţii întreprinderilor.

Pentru realizarea scopului se impun următoarele sarcini:

-definirea noţiunii şi trăsăturilor caracteristice ale managerului contemporan;

-studierea şi evidenţierea competenţelor şi împuternicirilor managerului;

-analiza comparativă dintre leader, manager şi întreprinzător;

-Caracterizarea conducătorului românesc;

-prezentarea cerinţelor evaluării personalului din întreprinderile autohtone;

-propunerea unor modalităţi de perfecţionare profesională a managerilor din întreprinderile naţionale.

Suportul metodologic. La elaborarea lucrarii au fost utilizate mai multe surse bibliografice. Au fost comparate parerile mai multor specialişti în domeniul de activitate a managerului. Repelul teoretic al cercetării îl constituie lucrările fundamentale în domeniul de studiu ale cercetătorilor autohtoni precum şi a savanţilor străini: Cole G. A., Drucker P. F., Porter M., Thiétart R.A., Verboncu I., Popa I., Vlasceanu M.

Structura tezei. Lucrarea de faţă conţine introducere, cuprins, concluzii, bibliografie şi trei capitole.

Astfel în Capitolul I, am descris într-un mod detaliat conceptul de “manager”, cît şi caracteristica calităţilor profesionale ale managerului contemporan. Calităţile necesare unui manager, pentru ca activitatea acestuia să fie îndreptată spre succes, nu sînt prescrise, într-un cod şi nu există reguli stricte în acest domeniul. Nici un manager nu le poate însuşi pe toate. Însă principala calitate a unui manager ar fi “de a face să se facă”. Multitudinea de calităţi enumerate în Capitolul I, stau la baza activităţii eficiente ale conducătorului. Aceasta afirmîndu-se prin competenţă, care se defineşte ca priceperea managerului de a se pronunţa asupra unui lucru pe temeiul unei cunoaşteri adînci a problemei analizate.

Capitolul II: “Caracteristica generală a managerilor, leaderilor şi întreprinzătorilor din România şi adaptarea lor la condiţiile economiei de piaţă”, am efectuat analiza comparativă dintre leader, manager şi întreprinzătorul român, precum şi am elaborat o anchetă care cuprinde 17 întrebări şi am repartizat-o la 10 întreprinderi diferite din România pentru a face o analiză a capacităţilor manageriale şi a lucrului managerilor de la noi din ţară.

În capitolul III „Particularităţile managerilor România” sunt propuse măsuri de perfecţionare a algoritmului ştiinţific al managerului pentru întreprinderile autohtone, formulate principalele activităţi ale departamentului resurse umane, propuse şi argumentate sisteme de motivare performante pentru diferite categorii de personal. Totodată, a fost propusă metodologia de evaluare a eficienţei economice a managerului şi a fost aplicată analiza de corelaţie pentru a determina influenţa acesteia asupra eficienţei generale a întreprinderii.

În încheiere sunt generalizate rezultatele obţinute pe parcursul cercetării, principalele sugestii şi propuneri privind măsurile de îmbunătăţire a activităţii manageriale în întreprinderile din România.

CAPITOLUL I. ESENŢA METODOLOGICĂ A CALITĂŢII PROFESIONALE A MANAGERULUI CONTEMPORAN

1.1. Caracteristica generală managerului contemporan.

Problematica referitor la difinirea conceptului de ”manager” cît şi caracterizarea calităţilor profesionale ale acestuia, a început să preocupe atît ştiinţa managerială,cît şi pe majoritatea oamenilor,care într-o măsură mai mare sau mai mică erau şi sînt implicaţi în domeniul conducerii, de secole. Accentuarea studierii acestui domeniu, a avut loc într-un mod mai intensiv după mijlocul sec.XX, cînd sa impus un ritm rapid de mobilizare continuie de resurse naturale necesare,acumularea de capitaluri îndeosebi lichide şi în primul rînd recrutarea şi educarea de manageri competenţi, pragmatici şi performanţi.

Cuvîntul “MANAGER” este preluat din limba engleză, desemnînd pe cel care practică manangimentul sub această denumire ce cuprinde, de regulă Cadrele de Connducere. Conceptul de “Cadru de Conducere” se defineşte în literatură de specialitate prin opinii diferite, mai ales din punct de vedere al sferei sale de cuprindere. Astfrel, specialistul P.Druker [15, p. 96-98] include în “cadre” nu numai conducătorii propriu-zişi, ci şi specialiştii şi alte persoane care pot lua decizii cun influenţe asupra activităţii unităţii. Specialistul francez P.Bolinet [24, p 32-33] consideră drept “cadru de conducere” orice persoană, care îşi obţine rezultatele prin alţii. Considerînd că definirea cadrului de conducere necesită separarea acestuia de aparatul de conducere (care include corpul tehnic şi economic al specialiştilor) mă aliniezi părerii, potrivit căreia cadrul de conducere cîte reprezentat de persoana care execută atribuţiile conducerii, adică managerul, în virtutea obiectivelor, compentenţelor şi responsabilităţilor cuprinse în funcţia pe care o ocupă.