Evaluarea eficienței financiare a activităților de cercetare-dezvoltare - studiu de caz

INTRODUCERE

Cercetarea Dezvoltarea şi Inovarea contribuie la dezvoltarea societăţii competitive bazate pe cunoaştere. Acumularea de cunoştinţe, ca rezultat al activităţilor de cercetare, este dependentă de competitivitatea capitalului uman din acest sector. Activitatea de cercetare efectuată de persoane bine pregătite, care să dispună de mijloacele necesare pentru a participa la astfel de programe, este benefică pentru a se putea face faţă exigenţelor înalte ale societăţii bazate pe competitivitate şi creaţie ştiinţifică. Nivelele înalte de calificare furnizate de învăţământul superior sunt în general asociate cu nivelele ridicate de productivitate, cu creşterea economică şi a nivelului de trai.

Pentru a crea un mediu de cercetare atractiv în România, a fost adoptată Strategia Naţională privind Cercetarea, Dezvoltarea şi Inovarea 2007/2013, care a prezentat viziunea autorităţilor române în ceea ce priveşte rolul ştiinţei, tehnologiei şi inovării pentru dezvoltarea în România a societăţii bazate pe cunoaştere, vizând progresul economic şi social. Prin lansarea strategiei, România a demonstrat că este decisă să construiască o societate bazată pe cunoaştere, deschisă valorilor internaţionale, competiţiei, promovându-se colaborarea şi parteneriatul internaţional în cercetări avansate, pe teme de interes ştiinţific şi tehnologic general, care va conduce la creşterea competitivităţii sistemului de cercetare, dezvoltare şi inovare din România.

Încercările de a dezvolta în sfera Cercetării Dezvoltării şi Inovării o activitate investiţională în sens economic sunt încă timide. De aceea şi produsele finale ale sectorului Cercetării Dezvoltării şi Inovării reprezintă preponderent cunoştinţe, şi mai puţin tehnologii şi produse noi care ar putea fi valorificate economic. Este necesar de a schimba atitudinea prin care firmele producătoare sunt mai degrabă forţate să testeze în practică cunoştinţe generate de sectorul Cercetare Dezvoltare şi Inovare şi de a adapta sectorul la cerinţele reale ale industriei.

În acest scop obiectivul central al acestei lucrări constă în evaluarea eficienţei financiare a activităţilor de cercetare dezvoltare şi inovare la S.C.”G.P. & Company” S.A. din Timişoara în perioada 2005 – 2008.

Lucrarea este structurată pe 5 capitole.

În capitolul 1 am prezentat managementul activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare, cu accent pe clarificarea teoretică a problemelor legate de planificarea, strategiile, opţiunile, obiectivele, programele şi bugetele strategice ale activităţii de cercetare-dezvoltare.

În capitolul 2 am sintetizat strategiile de organizare şi conducere a activităţilor de cercetare-dezvoltare, comunicarea managerială specifică acestei activităţi, precum şi riscurile calităţii proiectelor de cercetare ce pot să apară.

În capitolul 3 am descris modul de efectuare a controlului activităţilor de cercetare-dezvoltare, abordând cu prioritate problemele cu privire la instrumentele manageriale în controlul costurilor şi a termenelor proiectelor de cercetare-dezvoltare, precum şi a indicatorilor de evaluare a eficienţei şi eficacităţii peoiectelor de cercetare-dezvoltare.

În capitolul 4 am realizat un studiu de caz de evaluare a eficienţei activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare la nivelul S.C.”G.P. & Company” S.A. Timişoara, cu profil de activitate din cadrul industriei pielăriei şi încălţămintei.

În final am prezentat concluziile rezultate din studiul de caz efectuat şi propunerile reieşite din evaluarea eficienţei şi eficacităţii activităţii de cercetare-dezvoltare.

CAPITOLUL I

MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE CERCETARE-DEZVOLTARE. CONCEPTE FUNDAMENTALE

Cercetarea, dezvoltarea şi inovarea (CDI) are ca scop creşterea eficacităţii şi a eficienţei operaţionale, comerciale şi financiare a firmelor, a cărei viziune este: mai bine şi mai mult, mai uşor şi mai repede, mai ieftin. Misiunea de a elabora, aplica, monitoriza şi evalua politicile în domeniile cercetării-dezvoltării şi inovării este îndeplinită în România de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, care elaboraeză şi actualizează Strategia naţională, asigură cadrul instituţional pentru aplicarea acesteia, coordonează la nivel naţional politicile guvernamentale, stimulează şi susţine dezvoltarea şi monitorizarea activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare.

1.1. DEFINIREA CONCEPTULUI DE CERCETARE - DEZVOLTARE

In România activitatea de cercetare-dezvoltare reprezintă o prioritate naţională cu rol determinant în strategia de dezvoltare economică durabilă. De aceea Guvernul acordă o atenţie deosebită domeniului cercetării–dezvoltării şi inovării, pentru a ajuta economia românească să obţină un avantaj competitiv durabil, pentru a micşora decalajele de dezvoltare între regiunile din ţară, între acestea şi regiunile din alte ţări ale Uniunii Europene, asigurând-se astfel o creştere a bunăstării şi calităţii vieţii.

Cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, denumite cercetare-dezvoltare, sunt principalele activităţi creatoare şi generatoare de progres economic şi social. Activitatea de cercetare-dezvoltare cuprinde: cercetarea fundamentală, cercetarea aplicativă, dezvoltarea tehnologică şi inovarea.

Cercetarea fundamentală este activitatea desfăşurată, în principal, pentru a dobândi cunoştinţe noi cu privire la fenomene şi procese, precum şi în vederea formulării şi verificării de ipoteze, modele conceptuale şi teorii.

Prin cercetarea aplicativă se înţelege activitatea destinată utilizării cunoştinţelor ştiinţifice pentru perfecţionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii şi servicii.

Dezvoltarea tehnologică este formată din activităţile de inginerie a sistemelor şi de inginerie tehnologică, prin care se realizează aplicarea şi transferul rezultatelor cercetării către agenţii economici, precum şi în plan social, având ca scop introducerea şi materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme şi servicii, precum şi perfecţionarea celor existente. Dezvoltarea tehnologică cuprinde cercetarea precompetitivă şi cercetarea competitivă.

Cercetarea precompetitivă, se defineşte ca o activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru noi produse, procese ori servicii, incluzând fabricarea modelului experimental şi a prototipului, care nu pot fi utilizate în scopuri comerciale.

Cercetarea competitivă, este o activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării precompetitive în produse, procese şi servicii care pot răspunde, în mod direct, cererii pieţei, incluzând şi activităţile de inginerie a sistemelor, de inginerie şi proiectare tehnologică.

Inovarea este un proces orientat către generarea, asimilarea şi valorificarea rezultatelor cercetării - dezvoltării în sfera economică şi socială.

1.2. DIMENSIUNEA ŞI OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI ACTVITĂŢILOR DE CERCETARE-DEZVOLTARE

Cercetarea-dezvoltarea reprezintă factorul de bază al procesului de retehnologizare şi dezvoltare a firmelor, în concordanţă cu cerinţele progresului tehnic contemporan, cu necesitatea intensificării laturilor calitative şi creşterii profitabilităţii acestora.

Activităţile de cercetare-dezvoltare dintr-o firmă, acoperă totalitatea activităţilor ce preced fabricaţia. De aceea, activităţile de cercetare-dezvoltare devin componente cu pondere tot mai mare în activitatea firmelor, şi se pot grupa ca în Figura 2