Fraudele în asigurări

INTRODUCERE

Asigurarea a fost și va rămâne una din cele mai actuale teme de cercetare, deoarece omul continuă să fie înconjurat de evenimente și situații care îi provoacă neliniște și neîncredere. Astfel, nemaiținând cont de evenimente, calamități, chiar și dezvoltarea științei și tehnicii care face posibilă creșterea rapidă a producției, pot fi provocate accidente care să avarieze, să distrugă complet anumite mijloace de producție și bunuri de consum, ori să afecteze capacitatea de muncă și chiar viețile omenești.

Probleme asigurării sunt abordate sub mai multe aspect juridice, economice, financiare. În această lucrare este abordat aspectul juridic al asigurărilor, respectiv fraudele în asigurari, în special prevenirea și combaterea acestora.

Frauda reprezintă în continuare o problemă majoră cu care se confruntă industria asigurărilor, ce impune abordarea unor modalități de identificare și prevenire a acesteia. În anii de criză, fenomenul fraudelor a luat amploare în asigurări.

Actualitatea temei reiese din reglementarea fraudelor în asigurări în Noul Cod Penal care va intra în vigoare în luna iulie a acestui an, dar si din apariția Autorității de Supraveghere Financiară (A.S.F.) care s-a înființat ca autoritate administrativ autonomă, de specialitate, preluând atribuțiile și prerogativele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.). De asemenea, conform Noului Cod Penal, frauda în asigurări va fi incriminată ca formă de infracțiune separată, fiind inclusă în capitolul infracțiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii.

Problema fraudei a fost mult dezbatută până în prezent, dar este destul de greu de eliminat atata vreme cât îmbracă forme dintre cele mai diverse, ajungându-se uneori și la situații în care fraudele sunt comise chiar de către asiguratori.

Frauda este un fenomen normal, ea există și în țări cu un istoric în asigurări mult mai îndelungat. Trebuie acceptat că ea există și că trebuie luate măsuri pentru a o limita cât mai mult.

CAPITOLUL I

Consideraţii generale privind fraudele în asigurări

1.1. Factori favorizatori fraudei în asigurări

Frauda, noua modă în asigurări, așa cum este numită de unii datorită amplorii deosebite din ultimii 10 ani, este definită în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române drept ″actul de rea-credinţă săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altora.″

Conceptul de fraudă prezintă însă o amplă semnificaţie, putând îmbrăca mai multe forme, făcându-și simţită prezenţa în toate aspectele vieţii economice și sociale ale unei ţări. Frauda este evidenţiată teoretic pentru prima dată în secolul XIV ca înșelăciune specifică făcută intenţionat cu scopul de a induce în eroare o altă persoană, pentru a primi foloase necuvenite și a o determina pe aceasta să renunţe la un drept legal.

Literatura de specialitate definește asocierea frauduloasă ca efort de cooperare între angajaţi pentru a deposeda o întreprindere de mijloace bănești, stocuri sau alte active.

Frauda în domeniul asigurărilor cuprinde totalitatea infracţiunilor săvârșite într-o anumită perioadă determinată în sistemul de asigurări, pe teritoriul naţional. Ea poate fi înţeleasă ca denaturarea voită a faptelor de către asigurat în cazul despăgubirii pentru acoperirea pagubelor suferite. Frauda în asigurări se referă la mărirea intenţionată și artificială a pretenţiilor de asigurare și pretenţia la cereri de despăgubire în urma unor pierderi ce nu au avut loc sau care au fost înscenate.