Globalizarea și mediul economic concurențial

Introducere

Multe dintre problemele globale ale omenirii le-au atras cercetătorilor atenția, în special economiștilor, constituinu-se în obiecte de lucru permanent al grupărilor organizatorico-executive importante, ce au avut caracter internațional. După unii specialiști, acestea trasează globalizarea economiei mondiale.

Din ce în ce mai mult, se vorbește despre globalizare, iar opiniile cu privire la acest subiect sunt atât pro cât și contra. Însă ne punem întrebarea ce este de fapt globalizarea? Răspunsul vine din partea specialiștilor care spun ă aceasta este un fenomen nou creat, generat de viteza cu care se propagă tehnologia și informația. Este renunțarea la limitele teritoriale, progresul continuu al tehnologiei, circulația neîngrădită a informației, libera circulație a capitalului și a persoanei, însă totodată și alinierea politică pentru guvernarea globală.

Începând cu anul 1989 s-a conturat un nou început al globalizării, o globalizare conștientă și ireversibilă, prin intermeiul căruia relațiile sociale și economice au devenit lipsite de granițe și distanțe. Nu se știe dacă așa a fost scris ca acel an să fie destinat pentru numeroase națiuni. 1989 a reprezentat anul în care Uniunea Sovietică s-a destrămat și a început democrația în România, dar și anul în care Statele Unite ale Americii și-au etalat supremația. Creșterea însemnată a fluxurilor internaționale de capital in ultimii au reprezintă o trăsătură a globalizării.

Din anul 1985, a avut loc o intensificare a fluxurilor internaționale de capital, cu un grad ridicat de integrare a piețelor financiare internaționale. În acest fel a avut loc o creștere a volumului investițiilor, mai ales a celor străine, lucru care a sporit importanța producției internaționale în economia mondială. Marile companii au invadat compania iar fluxurile financiare internaționale instantanee au determinat economia mondială să nu mai poată fi îngrădită în granițele unui stat. Fluxul liber de informații au dus la îmbunătățirea comunicațiilor dar și la diminuarea costurilor pentru transport, astfel încât globalizarea a reușit să ofere comunităților și persoanelor din zone mai puțin dezvoltate din zone îndepărtate, multe oportunități și opțiuni.

Integrarea în economia globală a implicat slăbirea autorității naționale , mai precis a statului națiunea, din simplul motiv că actorii independenți de stat necesită spațiu independent pentru mișcare. În această nouă etapă a globalizării, înfruntăm o realitate ce nu poate fi contestat și anume ordinea economică internațională incorectă ce trebuie să fie înlăturată. Țările din lumea a III-a nu dețin posibilitatea de a concura cu țările ce dețin monopolul asupra celor mai bune tehnologii și resurse financiare și resurse financiare nelimitate ce au ocupat majoritatea piețelor. Ele sunt reduse treptat la simple zone ce produc materie primă și mărfuri competitive din punct de vedere al prețului, având cea mai slab plătită mână de lucru.

Dezvoltarea economiei la nivel mondial și adoptarea politicilor ce fluidizează deplasarea maselor de indivizi, cât și ponderea tot mai mare a economicului în fața politicului au transformat societatea actuală într-una globală, având atitudini asemănătoare, probleme și poziții similare, deoarece acestea sunt repuse în discuție la nivel internațional, împlicând întrega comunitate. Statul este obligat să-și dezvolte mecanismele de control a fenomelor generate de globalizare, din simplul motiv că nu se poate opune organismelor internaționale, fiind nevoit să coopereze cu acestea.

Transformările sociale ce au loc, ca expresie a modernității le dau indivizilor o nouă dimensiune și anume, una globalizatoare.

Într-o eră globală foarte dezbătută, problema economiei este una foarte dezbătută din pricina implicațiilor pe care le impune. În contextul crizelor naționale, guvernarea economiilor ce afectează zone sau regiuni impune semne de întrebare. Se aude din ce în ce mai mult vorbindu-se despre globalizare, care nu înseamnă altceva decât renunțarea la limitele teritoriale, al cărui proces depinde de independența economică și culturală de diversificare și de participare la mobilizare.

Privită din punct de vedere economico-financiar, globalizarea se definește prin întărirea și lărgirea legăturilor existente între economiile naționale pe o piață a bunurilor și serviciilor, dar și a capitalurilor.

Întâlnind din ce în ce mai mult termenul de globalizare și efectele pe care acesta le produce în mediul economic concurențial, am ales ca temă de licentă ,, Globalizarea și mediul economic concurențial”.

Tema este una de actualitate care analizează fenomenul de globalizare, iar alegerea și realizarea sa constituie o provocare. Pot spune că motivele sunt multiple deoarece tema globalizării se regăsește uneori obsesiv în literatura de specialitate atât în mediul economic, cât și în alte domenii. Mulți autori, specialiști în economie sau sociologie și-au spus punctul de vedere asupra procesului de globalizare. Am ales să structurez lucrarea pe două capitole, fiecare fiind tratat pe baza unei bibliografii selecte, specifice, pe care o consider relevantă pentru tema aleasă.

Capitolul I

Globalizarea, proces compex în economie

1.1 Globalizare - semnificații și evoluție

Amploarea fenomenului de globalizare este o trăsătură esențială a economiei mondiale la începutul secolului XXI. Aceasta se caracterizează prin accelerarea tendinței de reducere și eliminarea a barierelor existente între economiile naționale, dar și accentuarea legăturilor existente între aceste economii. Chiar dacă este un termen foarte folosit în literatura de specialitate, nu se poate spune că pentru globalizare există o definiție general acceptată. Numeroase opinii susțin că globalizarea nu este un fenomen nou, iar altele spun că lumea era mai integrată în urmă cu 100 de ani.

Atâta timp cât toată lumea deține înțelesuri tehnice și politice, asupra globalizării vor exista istorii diferite. În termenii generali utilizați, în economie dar și în economia politică are loc o creștere a comerțului inter-statal ce se bazează pe instituții stabile care autorizează companii din state diferite să exercite schimburi de bunuri. Ideea de liberalizare reprezintă o combinație între teoria economică a schimbului liber și eliminarea barierelor. Aceste aspecte au dus la creșterea specializării țărilor în exporturi cât și la presiuni care să termine odată pentru totdeauna tarifele protecționiste și ale bariere existente în fața comerțului.

În cadrul procesului de mondializare, globalizarea este privită ca un moment în cadrul căreia principalul actor este firma, de preferat fiind firma multinațională. Acest aspect este sprijinit de literatura anglo-saxonă. Un dicțonar englez definea în felul următor globalizarea: ,, Globalizarea constă în tendinţa firmelor de a-şi stabili unităţi de producţie în lumea întreagă, adică oriunde piaţa este suficient de mare pentru a permite economii de scară. Aceasta conduce la creşterea numărului şi a mărimii întreprinderilor multinaţionale. Trăsătura de bază a globalizării rezidă în faptul că mărfurile, serviciile, capitalul, munca şi ideile sunt transferate pe plan internaţional prin intermediul firmelor” . Globalizarea reprezintă una dintre cele mai importante schimbări sociale cu care se confruntă lumea de astăzi.

Numeroase dintre problemele fundamentale prezente, precum evitarea confruntărilor moniale reprezintă scopuri cu o importanță mondială. Perioada liberalizării și cea în care aurul definea standardul economic este denumită de către unii specialiști ,Prima eră a Globalizării”. Fiind bazată pe schimbul de bunuri în numerar, această eră a continuat să se dezvolte odată cu industrializarea

Deși se manifestă o creștere accentuată a interdependenței economico-culturale, sistemul mondial se caracterizează prin inegalități, divizat într-o mulțime de state care manifestă atât preocupări comune cât și multe divergențe. Fenomenul globalizării reprezintă o etapă viitoare a procesului de dezvoltare politico-economică a omenirii.

Globalizarea este privită ca tendință de expansiune a companiilor pe piața internațională a factorilor de producție. Acest lucru este posibil datorită alinierii trebuiențelor consumatorilor și strandardizării produselor, dar și a dezvoltării fără egal a comunicațiilor și a mass mediei. Companiile, interesate de fenomenul globalizării se cararcterizează printr-o structură elastică, cu un conținut tehnologic înalt asupra producției și distribuției bunurilor. Acestea sunt nevoite să își reexamineze continuu planurile strategice, pentru nu a fi în posbilitatea de a se găsii excluse de pe piața concurențială.