Managementul deșeurilor în municipiul Galați

CAPITOLUL 1

MANAGEMENTUL – STIINTA A LUMII MODERNE

1.1. CONSIDERATII GENERALE

Managementul ca proces, urmăreşte atingerea unor obiective utilizând resurse: oameni, materiale, spaţii, timp. Resursele sunt considerate inputuri în proces iar obiectivele outputuri, succesul unei bune conduceri fiind dat de raportul dintre ieşiri şi intrări, care indică productivitatea organizaţiei. Managementul ca disciplina este un domeniu al ştiinţei cu principii, concepte şi teorii proprii, iar scopul său major este ca acestea să fie învăţate şi înţelese pentru a fi aplicate cu succes.

Bazele teoretice ale managementului îşi propun să dezvaluie legile, principiile, metodele, tehnicile, procedeele şi regulile acţiunii eficiente. Arta conducătorului înseamna priceperea de a transpune aceasta teorie în practică.

Managementul reprezintă ansamblul acţiunilor întreprinse cu scopul direcţionării umane spre asigurarea progresului social şi material, pentru satisfacerea intereselor ce decurg din obiective majore stabilite pentru evoluţia sistemului. Managementul se dezvoltă în prezent prin amplificarea şi extinderea cercetărilor în diverse domenii. Se conturează, pe de o parte tendinţa de diferenţiere a ramurilor de cercetare, iar pe de altă parte, se amplifică tendinţa de integrare în vederea cuprinderii aspectelor complexe ale conducerii (informatica, cibernetica, teoria sistemelor etc.). Se formează, astfel un sistem al conducerii care cuprind numeroase discipline în plină evoluţie, cunoştinţele acestora integrându-se într-un sistem logic structurat sub forma unor teorii, legi, principii ale managementului. Managerii sunt oameni care folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc., în funcţie de abilităţi personale – conduc procesul către atingerea scopurilor urmărite.

Managerul este socotit ca fiind omul noilor cerinţe de dezvoltare a societăţii, el executând o profesiune cu un grad ridicat de cunoştinţe şi practici, a căror însuşire cere un lung şi complex proces de formare şi perfecţionare.

Managerul nu poate fi unilateral, să cunoască numai problemele tehnice sau economice, să se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practică. Trăsătura sa de bază trebuie să fie capacitatea de corelare şi de corelare a tuturor acestor cunoştinţe.

“Filozofia managerului” nu constă în căutarea adevărului absolut şi etern; decizia managerului, deşi fundamentată şi elaborată, este aplicabilă intr-un anumit loc şi la un moment dat. Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros şi modelarea excesiv de exactă a modelului necesită timp. In consecinţă, managerul operează cu modele simplificate şi soluţii optimale.