Managementul financiar al unei entități economice

INTRODUCERE

În economia de piață care ne înconjoară, un rol important în realizarea activităților specifice acesteia îl au agenții economici, deoarece este bine cunoscut faptul că principalul scop al unei afaceri îl constituie profitul. Astfel, putem spune că acest sistem economic se caracterizează în primul rând prin maximizarea profitului, obiectiv ce este urmărit de agenții economici. În vederea atingerii acestui scop, sunt orientate toate deciziile și acțiunile antreprenorilor și managerilor, care acordă o atenție deosebită managementului financiar al afacerii. Acesta a devenit o verigă importantă în conducerea inteligentă a unei entități economice, deoarece majoritatea conflictelor ce țin de domeniul financiar și duc la declinul organizațiilor au ca principală cauză un management defectuos, ca rezultat al cunoștințelor insuficiente din domeniul managementului financiar.

Managementul financiar al firmei, are rolul de a face legatura între management și contabilitate. Astfel, managerul, bazându-se pe informațiile financiar- contabile prelucrate corespunzător nevoilor proprii, poate evalua și administa eficient resursele financiare, materiale și umane de care dispune firma, pentru realizarea obiectivelor stabilite.

Managementul financiar înseamnă deci, analiza, planificarea și controlul performanțelor financiare ale unei firme. Orice firmă are o "imagine financiară" care se regăsește sub forma indicatorilor financiari: cifra de afaceri și care este reflectată în mod diferit de la o entitate economică la alta. Managementul financiar oferă o multitudine de intrumente și metodologii specifice particularităților firmei, pentru atingerea obiectivelor stabilite de propriul management. Fiecare firmă este unică prin obiectivele și strategiile proprii stabilite, prin modul de organizare și de rezolvare a problemelor, prin pregatirea personalului și deci, este necesar crearea unui sistem propriu, personalizat la nevoile reale pentru desfășurarea activității proprii.

Am tratat aceste subiecte în primele 3 capitole ale lucrării. În primul capitol am scris despre managementul firmei și tot ce cuprinde aceste, despre managementul financiar care este un subcapitol al managementului general și despre cel care conduce managementul financiar, respectiv managerul financiar, care consider că, ia decizii pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt și lung avute în vedere, pe baza informațiilor financiar- contabile, decizii ce stabilesc și bugetele estimative pe diverse activități. Următorul tratează managementul capitalului firmei, și cuprinde clasificarea capitalului, precum și sursele posibile de formare ale acestuia care trebuie cunoscute de către un manager. În ultimul capitol am scris despre managementul financiar al deciziei de finanțare, precum și metode de finanțare și costul acestora, deoarece este important ca un manager să cunoască bine costurile unei finanțări înaine de a se avânta în împrumuturi. Ultimul capitol cuprinde studiul de caz, care este făcut pe societatea S.C. Bethesda S.R.L., cu profil spitalicesc, care cuprinde o policlinică și un spital. Iar capitolul care încheie lucrarea de față, cuprinde concluziile.

CAPITOLUL I. Managementul firmei

Richard L. Draft definește managementul astfel: ”Managementul presupune atingerea scopurilor organizaționale printr-o conducere efectivă și eficientă, ca urmare a planificării, organizării, coordonării și controlului resurselor organizației.” ( Panaite C. Nica, 1994, p. 4 ). Definiție valabilă și utilizată și în zilele curente.

”Managementul este un process conștient de coordonare a acțiunilor individuale și de grup pentru realizarea obiectivelor firmelor, într-un mod care să fie favorabil pentru o mare parte a societății.” ( Valentina Zaharia, 2008, p. 7).

Managementul semnifică obținerea unor rezultate prin intermediul altor personae și asumându-se responsabilități pentru aceste rezultate. Presupune orientarea către mediul global al afacerilor, luarea deciziilor ce vizează buna funcționare a firmei. Managementul presupune a avea încredere în subordonați și a le încredința sarcini și responsabilități pentru obținerea rezultatelor vizate, a accepta unele greșeli din partea angajaților și a le acorda atenție inițiativelor lor, a-i aprecia în funcție de rezultatele obținute. ( Panaite C. Nica, 1994, p. 4).

Philippe Hurmel spune despre management că: ”este ansamblul demersurilor, metodelor și proceselor de planificare, organizare, alocare a resurselor, control, activare și animare a unei întreprinderi.” ( Panaite C. Nica, 1994, p. 4). Deducem că, resursa umană în condițiile în care este supravegheată și îndrumată să urmeze calea cea mai puțin costisitoare, resursa umană eficient manageriată va progresa la nivel de individ și de unitate funcțională.

Managementul a început ca o artă și pe măsura evoluției, acumulării de experiență, dezvoltării de noi reguli și principii, metode și proceduri specifice de investigare și de acțiune, managementul și-a însușit tot mai multe din ccaracteristicile unei științte. ( Panaite C. Nica, 1994, p. 5). Astfel, în viziunea lui Panaite C. Nica, managementul este explicat prin caracteristicile artei și ale științei.

Managementul ca artă:

- se bazează pe calități personale, cum ar fi intuiția, bunul simț, imaginația, talentul, capacitatea de reacție

- observă evenimente și acumulează experiență

- folosește experiența în mod exclusiv

- dezvoltă probleme prin prisma încercărilor și a erorilor

- se orientează pe termen scurt

- informatia este limitată și unilaterală

- capacitatea de inovare și adaptare la schimbări este redusă

Managementul ca știință:

- se bazează pe cunoașterea realității cu mijloace științifice dar și pe calități personale

- analizează procese, identifică principii și legități

- corelează experiența cu cercetarea prospectivă a evoluției și impactului factorilor interni și externi

- analizează acțiunea diverșilor factori de influență

- se orientează pe termen lung

- informația este completă și complexă

- se orientează spre creativitate, acțiune și adaptabilitate. ( Panaite C. Nica, 1994, p. 5).