Managementul Investițiilor la SC IMSAT SA

Notiune de investitie, într-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezinta o cheltuiala facuta pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata de folosinta îndelungata.

În conditiile conducerii economiei prin plan centralizat, pe principii administrative, investitia reprezenta numai ceea ce se aloca pentru crearea si dezvoltarea bazei materiale de productie si a celei pentru sectorul social-cultural. Potrivit unei definitii, cu larga circulatie în tara noastra, investitia reprezinta „totalitatea cheltuielilor prin care se creeaza, se achizitioneaza noi fonduri fixe productive si neproductive, se perfectioneaza sau se reconstruiesc fondurile fixe existente”.

Trecerea la economia de piata implica o schimbare a opticii privind notiunea de investitie, determinata de circulatia capitalului pe piata, de lupta de concurenta, de câstigul (profitul) asteptat etc; în aceste conditii, problematica investitiilor este abordata de la sursa ce acopera cheltuielile respective. Astfel, investitiile sunt întelese ca prezentând partea de venit destinata pentru formarea capitalului. Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a stocurilor reprezinta investitiile nete; daca alaturi de veniturile destinate ar fi investite se utilizeaza si amortizarile, obtinem investitia bruta. A investi înseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la un moment dat.

Tot o investitie poate fi utilizarea de venituri pentru a cumpara hârtii de valoare (actiuni, obligatiuni etc.) de pe piata capitalurilor, cu scopul final de a obtine un câstig în viitor. Operatiunile de cumparare a hârtiilor de valoare – forme ale capitalului în circulatie – dau nastere, atunci când bursele sunt organizate pe baze capitaliste, la speculatii pure, rupte de tranzactiile reale.

Desi apare la început ca o cheltuiala de bani, investitia nu poate fi rupta de continutul sau material concret, crearea elementelor de capital fix; scopul sau final, însa, este câstigul.

Asa cum subliniaza unii specialisti, investitia reprezinta: „angajarea resurselor facuta cu speranta realizarii unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor” sau „actiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranta ca se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obtine alte beneficii”.

Aceste formulari pun în evidenta continutul concret al investitiei (resurse materiale, financiare etc.) si scopul final – beneficiul (profitul).

Notiunii de investitii îi este imanent timpul – element definitoriu al caracterului dinamic al procesului investitional. În acest sens, este relevanta sublinierea facuta de Pierre Masse potrivit careia investitia este: „o cheltuiala pentru un viitor incert”, din care reiese ca investitiei îi este inerent riscul.

Dupa Pierre Masse, investitiile echivaleaza cu a renunta la satisfactia imediata si sigura, pe seama economiilor si veniturilor da care dispunem în prezent contra unei sperante viitoare, al carei suport îl reprezinta tocmai bunul investit.

Procesele economice se desfasoara în timp, în general cheltuielile se efectueaza într-o anumita perioada de timp, iar rezultatele se obtin în alte perioade de timp. Conform teoriei economice a factorului timp, aceeasi suma de bani obtinuta în perioade de timp diferite are o alta valoare economica, o suma este cu atât mai importanta cu cât se obtine mai repede, deoarece se creeaza posibilitatea refolosirii ei într-o activitate profitabila, banii respectivi fructificându-se, multiplicându-se.