Managementul portuar - evoluția serviciilor de transport naval

CAP.1. SERVICIILE DE TRANSPORT

1.1. Încadrarea transporturilor în conceptul de servicii

Serviciile sunt unele din cele mai discutate teme din literatura economică de specialitate care abordează o problemă largă, în centrul preocupărilor situându-se: caracterul muncii prestate în acest domeniu de activitate, delimitarea, natura şi conţinutul activităţii respective, clasificarea serviciilor precum şi implicaţiile atât de variate şi însemnate ale dezvoltării lor asupra creşterii producţiei de bunuri de consum materiale şi sporirea eficienţei economice şi sociale.

Sfera serviciilor este extrem de largă şi eterogenă din punct de vedere al elementelor componente, în această categorie putând fi incluse o serie de ramuri, subramuri şi activităţi ale sferei producţiei materiale, precum şi ramuri, subramuri şi activităţi ale sferei nemateriale.

Deşi în majoritatea cazurilor, munca prestatoare de servicii nu se concretizează în bunuri materiale, iar producţia serviciilor coincide, în general, cu consumul lor, aceste particularităţi nu caracterizează pe deplin serviciile şi se referă numai la o parte dintre acestea. Sfera serviciilor cuprinde şi unele activităţi, în care rezultatul muncii este încorporat în bunuri materiale şi unde consumul serviciilor nu coincide cu prestarea lor (de exemplu, activitatea de proiectare). Tot pe baza acestor particularităţi nu pot fi excluse din sfera serviciilor transportul, aprovizionarea, desfacerea, telecomunicaţiile etc.

Din diferitele sfere de activitate se poate constata că dacă unele ramuri sau subramuri ale activităţii umane au ca rezultat final produsul, care poate şi trebuie să fie destinat consumului, scopul activităţii altora constă în asigurarea desfăşurării normale a unor faze premergătoare procesului de fabricaţie nemijlocită sau asigurarea intrării în exploatare şi funcţionării în condiţii normale ale produselor în consum, întreţinerea, transportul, repararea lor etc. Tocmai aceste activităţi constituie o parte importantă a serviciilor şi totodată una din trăsăturile lor carateristice. În consecinţă, prin această categorie de servicii putem înţelege acea formă a activităţii umane care se depune anterior, paralel, sau ulterior creării produsului finit şi care are ca scop asigurarea condiţiilor pentru pregătirea procesului de producţie, pentru funcţionarea normală a mijloacelor de muncă din sfera producţiei materiale sau a obiectelor de consum, care au ieşit deja din sfera producţiei, în procesul utilizării sau consumării lor. Cu toate că, nu se referă la toate formele de servicii, ci mai ales la serviciile materiale, aceste trăsături prezintă o importanţă deosebită întrucât precizează existenţa serviciilor în sfera producţiei materiale propriu-zise. O bună parte dintre aceste genuri de servicii se desfăşoară însă în sfera repartiţiei, schimbului şi consumului. În aceste cazuri activităţile depuse pentru prestarea serviciului nu au ca scop direct crearea de bunuri materiale noi, ci se depun anterior, paralel sau ulterior creării produsului finit. Tocmai relaţiile care se creează în legătură cu repartiţia, schimbul şi consumul produselor finite fac ca aceste activităţi să îmbrace forma serviciilor. În această categorie pot fi incluse comerţul, aprovizionarea tehnico – materială, alimentaţia publică, transportul etc.

Cea de a doua trăsătură caracteristică a majorităţii serviciilor şi respectiv un alt criteriu important de delimitare a acestora de ansamblul activităţii umane o constituie faptul că producerea lor coincide, în cele mai multe cazuri, cu consumul lor. Producţia materială propriu-zisă se caracterizează prin aceea că rezultatul ei, respectiv produsul, are o existenţă şi o utilizare independentă, în timp şi în spaţiu, de procesul de fabricaţie. Spre deosebire de aceasta, caracteristic majorităţii serviciilor este faptul că procesul de prestare a serviciului coincide cu consumarea, respectiv întrebuinţarea lui, cele două faze desfăşurându-se concomitent în timp şi în spaţiu.

O altă caracteristică a activităţii prestatoare de servicii şi totodată un alt criteriu de delimitare a sferei serviciilor constă în aceea că într-o serie de cazuri ea se resfrânge direct asupra omului, societăţii în ansamblu sau asupra naturii. Este cazul diferitelor forme de învăţământ, ocrotirii sănătăţii, activitatea de conducere a societăţii, al serviciilor de ocrotire a mediului ambiant etc.

În lumina acestor criterii se pot defini serviciile ca activităţi din sfera producţiei materiale sau nemateriale care, fie că preced procesul de creare a produsului finit, contribuind la pregătirea lui, fie că sunt legate de produsele care au ieşit deja din sfera producţiei sociale, fie că se caracterizează în anumite efecte utile care se răsfrâng direct asupra omului, societăţii în ansamblu sau asupra naturii, trăsătura generală a majorităţii lor constituind-o faptul că prestarea lor coincide cu întrebuinţarea, consumarea lor, în timp şi în spaţiu.

Pentru determinarea locului şi rolului serviciilor, pentru dezvăluirea contribuţiei lor la crearea venitului naţional şi la ridicarea nivelului de trai al populaţiei nu este suficientă numai delimitarea lor de celelalte sfere ale activităţii economice şi sociale, aşa cum nu este suficientă numai împărţirea lor între cele două sfere: cea a producţiei materiale şi cea nematerială.

Un prim criteriu de clasificare a serviciilor poate fi locul şi rolul diferitelor genuri de servicii în crearea venitului naţional. Din acest punct de vedere activităţile depuse în sfera serviciilor pot fi împărţite în (a se vedea schema nr.1) : productive - serviciile de producţie, componente de bază a sectorului serviciilor şi factor important al creşterii productivităţii muncii; neproductive - serviciile de agrement, a organelor de apărare, menţinerea ordinii publice, a organelor judiciare, de asigurări etc.

Un alt criteriu de clasificare a serviciilor îl constituie conţinutul lor social – economic, după care ele se pot împarţi în: servicii fără caracter economic şi servicii cu caracter economic.

Serviciile cu caracter economic alcătuiesc o grupă omogenă şi se caracterizează prin aceea că îndeplinesc o funcţie economică. În cadrul lor putem deosebi două mari categorii: servicii de producţie şi servicii de consum. Această împărţire nu se referă la caracterul productiv sau neproductiv al acestora, ci este o transpunere în sfera serviciilor a împărţirii produsului social în mijloc de producţie şi bunuri de consum.