Managementul proiectelor

INTRODUCERE

În epoca în care concurența între companiile de producție a devenit la nivel mondial, ceea ce face operațiunile de afaceri cât mai eficient posibil este cheia pentru un avantaj economic. Spre deosebire de companiile producatoare de acum 100 de ani, în prezent producătorii concurează nu numai cu alte companii locale, ci și cu alte operații de pe tot globul, atât mari cât și mici.

Pentru a efectua operațiuni de fabricație cât mai eficient posibile, într-o zonă trebuie să se concentreze asupra reducerii costurilor și a operațiunilor de optimizare. O întreprindere, dacă are succes, are o tendință spre creștere și dezvoltare, se angajează și pregătește personalul de calitate, oferă resurse și dezvoltă structura organizatorică. În general, structura este axată pe specializarea personalului grupului. În cazul în care structura organizatorică este în imposibilitatea de a efectua o anumită sarcină, va apărea tendința de respingere a acesteia. Atunci când o astfel de situație devine periculoasă pentru firmă, presiunea tot mai mare va fi exercitată asupra reorganizării.

Ca o potențială sursă a acestor forme de organizare, în creștere rapidă, industria de software este identificată, ca fiind cea care a dezvoltat practica îndelungată în dezvoltarea de programe software mari de aplicație, și descompunerea lor în seria de proiecte comparative mici. Atunci când toate proiectele software sunt complete, se integrează în întregul sistem aplicativ. Acest lucru a făcut ca multe întreprinderi, non-software similare cu cele de software, au acceptat sistemul prin intermediul căruia pot continua lucrul .

Dezvoltarea de noi produse sau servicii, necesită aproape întotdeauna aplicarea cunoștințelor din diferite domenii și specializări ale cunoașterii. Din păcate, combinația este specifică pentru fiecare domeniu. Aceasta înseamnă că există o nevoie de a crea echipe formate din experți, necesari pentru acest caz și care se vor desființa atunci când lucrarea este terminată. O altă caracteristică a mediului de afaceri contemporan este dezvoltarea și extinderea posibilităților tehnologice, provocând, destabilizarea structurii organizatorice.

O modalitate de a îmbunătăți înțelegerea managementului de proiect este punerea în contrast cu managementul de proiect și de gestionare a operațiunilor. Fie că este vorba de o organizație economică, socioreligioasă, sau de guvern, managerii sunt însărcinați cu realizarea în mod eficient a scopului organizației. De obicei, un manager al unei organizații economice se concentrează pe maximizarea profiturilor și valoarea acționarilor. Liderii din organizațiile socioreligioase se concentrează pe livrarea efectivă și eficientă a unui serviciu de către o comunitate sau de circumscripție, iar managerii guvernamentali sunt concentrate pe atingerea obiectivelor stabilite de liderii guvernamentali.

Managerii de operațiuni se concentrează asupra proceselor de lucru ale operațiunii. Procesele de lucru mai eficiente vor produce un produs sau un serviciu mai bun, precum și un proces de lucru mai eficient, ceea ce va reduce costurile. Managerii de operațiuni analizează procesele de lucru și au rolul de a explora oportunități de a face îmbunătățiri.

Managerii de proiect trebuie să se concentreze asupra obiectivelor proiectului. Succesul proiectului este legat de realizarea obiectivelor proiectului în termenele proiectului. Managerii de proiect sunt direcționați obiectiv și sensibili la timp și aplică instrumente și tehnici de management de proiect pentru a defini în mod clar obiectivele proiectului, dar trebuiesc să dezvolte un plan de execuție pentru a îndeplini aceste obiective, și pentru a îndeplini obiectivele de etapă și data finalizării proiectului.

Pentru că managementul de proiect este diferit de gestionarea operațiunilor, proiectele sunt tratate cel mai bine de către persoanele care sunt instruite în managementul de proiect. Această expertiză poate fi obținută prin angajarea unei firme de consultanță din afară care este specializată în managementul de proiect. Anumite organizații sunt concepute pentru a executa proiecte.

CAPITOLUL I

MANAGEMENTUL PROIECTULUI, O PROVOCARE ACTUALĂ

1.1. Noțiuni despre managementul proiectelor

Managementul de proiect este disciplina de inițiere, planificare, executare, control și închiderea activității unei echipe pentru a atinge obiectivele specifice și îndeplinirea criteriilor specifice de succes. Un proiect este un efort temporar conceput pentru a produce un produs unic, un serviciu sau un rezultat cu un început și sfârșit bine definit (de obicei, în timp constrâns, și deseori constrâns de fonduri sau rezultate), întreprinse pentru a îndeplini scopurile și obiectivele unice, de obicei, pentru a aduce o schimbare benefică sau valoare adăugată. Natura temporară a proiectelor este în contrast cu mediul de afaceri, sau activități funcționale, care sunt repetitive, permanente sau semi-permanente pentru a produce produse sau servicii. În practică, gestionarea acestor două sisteme este adesea destul de diferită, și, ca atare, necesită dezvoltarea unor abilități tehnice distincte și a strategiilor de management.

,, Managementul proiectelor reprezintă un mod de a acţiona pe baza unui plan riguros, pentru a atinge unele obiective formulate cât mai limpede posibil, într-o perioadă limitată de timp şi cu resurse limitate. Indiferent de dimensiunea unui proiect sau de complexitatea acestuia, îndeplinirea obiectivelor înseamnă atingerea standardelor de calitate propuse, în limitele de timp şi de buget stabilite” .

Provocarea principală a managementului de proiect este aceea de a realiza toate obiectivele proiectului în cadrul constrângerilor date. Această informație este de obicei descrisă într-un manual de utilizare sau proiect, care este creat la începutul procesului de dezvoltare. Constrângerile principale sunt domeniul de aplicare, timpul, calitatea și bugetul. Secundară - și mai ambițioasă - provocarea este pentru a optimiza alocarea resurselor necesare și integrarea acestora pentru a îndeplini obiectivele prestabilite.

Până în 1900, proiectele de inginerie civilă au fost, în general, gestionate de arhitecți creativi, ingineri și constructori de master. În 1950 organizațiile au început să aplice în mod sistematic instrumente și tehnici de management de proiect pentru proiecte complexe de inginerie.Henry Gantt este considerat părintele tehnicilor de planificare și control.

,, Managementul proiectelor este un domeniu destul de recent apărut, iar importan¬ța sa a cunoscut o creștere majoră datorită faptului că, la scarăeuropeanăși internaț¬ională, tot mai multe ac¬țiuni se desfășoară în cadrul unor proiecte. Resursele utilizate de aceste proiecte (mai ales cele financiare) au un rol din ce în ce mai mare în dezvoltarea economicăiar aria lor de aplicabilitate este în creștere” .

Ca o disciplină, managementul de proiect este dezvoltat din mai multe domenii de aplicare, inclusiv construcții civile, inginerie, și activitatea de apărare grea. Părinții managementului de proiect sunt considerați Henry Gantt, numit tatăl tehnicilor de planificare și control, care este faimos pentru utilizarea diagramei Gantt ca un instrument de management de proiect și Henri Fayol pentru creația sa din cele cinci funcții de conducere care stau la baza corpului de cunoștințe asociate cu managementul proiectelor și programelor. Atât Gantt și Farrol au fost elevi de teorii ale managementului științific Frederick Winslow Taylor. Lucrarea lui este precursorul instrumentelor moderne de management de proiect, inclusiv structura defalcată de lucru (WBS) și alocarea resurselor.