Managementul strategic în administrația publică

INTRODUCERE

Provocările societăţii contemporane la nivelul implementării unor politici de management care să asigure succesul în diferitele sectoare ale vieţii economice, sociale şi politice, sunt caracterizate de factori multipli: dinamism, nevoia corelării eficiente a resurselor şi costurilor, găsirea de soluţii şi căi de rezolvare a unor probleme şi situaţii noi, actuale, concrete.

Lucrarea Management strategic în domeniul public îşi propune, o abordare teoretică a problematicii managementului strategic în sectorul public, respectiv la nivelul administraţiei publice şi prezentarea unui studiu de caz asupra aplicării principiilor managementului strategic la nivelul implementării politicii publice la nivelul Primăriei Municipiului Bucureşti. În conţinutul lucrării se regăsesc aspecte legate de definirea termenilor de management, management strategic, management public, administraţie publică, politici publice, consideraţii teoretice privind strategia organizaţiei, definiţia, rolul şi etapele planificării, implementării şi monitorizării unui proiect pornind de la principiile managementului strategic, criterii de evaluare a strategiei.

Am alocat un capitol distinct prezentării administraţiei publice, a modului în care aceasta funcţionează, cu accent pe rolul administraţiei publice în societate.

Studiul de caz se axează pe coordonatele de management strategic în cadrul implementării politicii de îmbunătăţire a sistemului de gestiune a relaţiilor cu cetăţenii la nivelul Primăriei Municipiului Bucureşti, instituţie care aparţine administraţiei publice locale. Această propunerea de politică publică a fost realizată în cadrul programului Procese decizionale eficiente la nivelul Administraţiei Publice Locale din România, cod SMIS 2284 (Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional “Dezvoltarea Capacităţii Administrative”) şi este postată pe site-ul oficial al Primăriei Capitalei.

Abordarea subiectului se justifică prin caracteristica de actualitate a acestuia, atât la nivelul necesităţii implementării managementului strategic în cadrul organizaţiilor publice, cât şi a disputelor care aşează abordarea juridică a organizarii şi conducerii unei instituţii înaintea celei manageriale, ca importanţă şi legitimitate.

În Romania ultimilor ani, administraţia publică s-a confruntat cu schimbări semnificative în ceea ce priveşte cadrul propriu de funcţionare, aşteptările din partea politicului şi a cetăţenilor, atribuţii şi responsabilităţi. În actualul context al reformării societăţii româneşti şi a alinierii la standardele europene, reforma administraţiei publice aduce în prim-plan o serie de dileme, de situaţii care solicită rezolvări şi soluţii, în condiţiile în care procesele de conducere şi organizare sunt încă dependente exclusiv de aspectele juridice, şi doar în mică măsură iau în considerare perspectiva strategică. Ignorarea necesităţii acesteia, formalismul (chiar stângăcia), lipsa unor preocupări consistente referitoare la pregătirea managerială a responsabililor administrativi, se reflectă în lipsa de iniţiativă şi flexibilitate a instituţiilor publice. „În esenţă, reforma în administraţia publică trebuie să cuprindă atât un cadru legislativ adaptat nevoilor actuale ale societăţii, cât şi un corp de profesionişti care să organizeze şi să coordoneze activităţile specifice. Abordarea predominant juridică şi educaţia funcţionarilor publici (în marea majoritate absolvenţi de şcoală de drept), indicatorii de performanţă redusă, problemele care există în ceea ce priveşte cultura organizaţională, lipsa de capacităţi de coordonare, control şi lipsa unei culturi manageriale adevărată, lipsa de planificare strategică şi a capacităţii de management strategic, şi deficienţe grave în ceea ce priveşte conducerea sunt fără îndoială, bariere în calea oricărui proces de reformă profundă. Înainte de 2000 nu a existat nicio dispoziţie care să urmeze programe de învăţământ în problematica administraţiei publice, în scopul de a pregăti funcţionari publici” .

Managementul în sectorul public nu oferă reţete de succes sigur, care trebuie doar aplicate pas cu pas, dar poate modifica esenţial perceperea fenomenului administrativ, a acţiunii administrative şi, cel mai important lucru, poate influenta mentalitatea managerilor publici din Romania, aceştia fiind cei care pot impulsiona în sens pozitiv maniera de funcţionare a instituţiilor administrative. Soluţia rezolvării problemelor cu care se confruntă administraţia publică din Romania depinde, în mod esenţial, de ei şi nu poate fi concepută în afara acţiunii lor. Cei care nu au obiective nu riscă niciodată să le rateze, dar nici să le atingă. Depăşirea acestei faze şi stimularea dezvoltării unei concepţii manageriale caracteristice unei administratii publice moderne este necesară, dar şi obligatorie.

În România actuală, nu se mai poate spune ca administraţia publică este clasicul „executiv” (pentru simplul motiv că „fenomenul executiv” este altul) sau „forma fundamentală de activitate a statului”, aşa cum se susţinea în Constituţia din 1965.

La ora actuală, ţinându-se seama de noile realităţi constituţionale, se operează cu noţiunea de „executiv” pentru a evoca activitatea publică, ce nu este nici legiferare şi nici justiţie, realizată de autorităţi cu caracter constituţional şi cu origine politică, care impulsionează administraţia publică formând, de fapt, conducerea acesteia.