Managementul strategic în industria de telecomunicații

INTRODUCERE

La strategie se face referire ori de câte ori se iau deciziile care determină cursul evoluției unei societăți sau a unei organizații.

Orice firmă, cu originile sale specifice, cu know-how-ul și competențele sale, cu opțiunile sale anterioare, constituie un sistem adică o rețea dinamică de relații și de schimburi recurente între părțile sale constituente.

Dacă este conceput adecvat și este bine pus în practică, sistemul reprezintă încununarea unor opțiuni economice și judicioase și se caracterizează prin relații durabile și armonioase între diferitele sale componente, relații stabilite și ajustate de-a lungul timpului.

Este dotat cu competențele motrice necesare succesului și este animat de anumite valori comune și de motivații împărtășite de toți membrii săi. Un astfel de sistem este în stare să „livreze” o strategie adecvată, garanta a marii performanțe economice.

Firma care nu reușește să creeze un sistem strategic capabil să execute o strategie de piață corespunzătoare va fi condamnată mai devreme sau mai târziu la dispariție.

De fapt, rivalitatea economică se dispută întotdeauna între sisteme strategice cu proprietăți diferite, posedând prin urmare competențe și capacități variate.

Forța distinctivă a unui sistem provine dintr-o mai bună dozare a variabilelor și dintr-o mai pronunțată armonie și coerenţă a părților sale componente.

Pornind de la aceste considerații, am optat pentru o asemenea temă, încercând să insist în special pe conținutul managementului strategic în cadrul TELEKOM.

Lucrarea de față prezintă situația actuală a telecomunicațiilor, precum și strategiile manageriale din cadrul telecomunicațiilor, cu referire la TELEKOM. Astfel lucrarea a fost împărțită în trei părți după cum urmează:

Prima parte tratează esența și conținutul managementului strategic și dimensiunile sale, asemănările și deosebirile dintre managementul strategic și planificarea strategică, încheind această primă parte cu atribuțiile, competențele și responsabilitățile managementului strategic.

În al doilea capitol se fac referiri la fundamentarea și implementarea strategiei organizaţiei. Reuşesc sa fie eficiente acele firme de telecomunicaţii care răspund nevoilor consumatorilor, la un nivel rezonabil, furnizând servicii coerente la un preţ corespunzător.

Capitolul trei include informaţii despre managementul strategic în telecomunicaţii, viziunea strategica a companiei TELEKOM, strategia de management fiind de o importanţa semnificativă în conducerea unei organizaţii, în direcţia atingerii scopurilor sale.

CAPITOLUL I. ESENŢA, CONŢINUTUL ŞI IMPORTANŢA MANAGEMENTULUI STRATEGIC

1.1 Managementul strategic – un concept cu exegeză complexă

Conceptul de management a fost utilizat iniţial doar în Marea Britanie și în alte tari în care se vorbea limba engleză. Din punct de vedere etimologic, termenul de management îşi are originea în latinescul „manus” mâna. De la latinescul” manus” provine cuvântul italian „mannegio” - prelucrare cu mana.

Baza obiectivă a managementului o constituie activitatea umană, managementul fiind un proces de dirijare și orientare a activităţii resurselor umane în scopul realizării unor obiective.

Deși expresia de management strategic și-a făcut intrarea oficială în limbajul teoretic încă din 1973, în cadrul „The First International Conference of Strategic Management” organizată de I.H. Ansoff la Universitatea Vanderbilt, accepțiunile date acestui concept de un autor sau altul sunt, în general, destul de diferite, managementul strategic fiind considerat drept:

· „procesul managerial de formulare și implementare a unei strategii” (Băcanu B. 1999);

· „procesul prin care conducerea “de vârf” a organizației determină evoluția pe termen lung și performanțele acesteia, asigurând formularea riguroasă, aplicarea corespunzătoare și evaluarea continuă a strategiei stabilite” (Russu C. 1993).

Diversitatea definițiilor și construcțiilor conceptuale folosite de autori semnifică, uneori, nu numai diferențe de limbaj, ci și de fond, în funcție de percepția diferită a fenomenelor și de sfera de cuprindere pe care fiecare dintre aceștia o conferă managementului strategic.