Modalități de Eficientizare și Formare a Resurselor Umane în Cadrul Direcției Județene Pentru Protecția Copilului

INTRODUCERE

Fără a diminua importanţa resurselor naturale, financiare şi informaţionale, resurselor umane li se recunoaşte, în ultima perioadă de către toţi specialiştii, rolul primordial în crearea valorilor societăţii umane, deopotrivă a celor materiale şi a celor spirituale.

Toate celelalte resurse, terenuri, clădiri, mecanisme, utilaje, autovehicule sau bani sunt doar de importanţã secundară. Făra oameni nu se pot face afaceri. Afacerile nu au alt scop decât să servească nevoile oamenilor.

Desigur, oamenii au roluri diferite în cadrul unei afaceri şi au multe legături cu alte afaceri. Oamenii sunt angajaţii unei afaceri. Uneori ei sunt managerii acesteia, alteori sunt furnizori, clienţi, creditori, debitori şi deseori sunt acţionari ai unei iniţiative. În mod frecvent însă, ei pot avea toate aceste atribute la un loc.

Importanţa fiinţei umane în conducerea cu succes a unei afaceri este cea care face din ”Managementul Resurselor Umane” competenţa esenţială pentru toţi managerii. Această responsabilitate nu este numai de a da slujbe oamenilor, de a-i îndruma cum să lucreze şi de a le înregistra performanţele, deşi, managerii trebuie să facă acest lucru. Pe lângă toate acestea, este o investiţie: a da oamenilor putere, pentru ca ei să acţioneze eficient şi eficace. Mai înseamnă să exploatezi cunoştinţele individuale, talentele, imaginaţia şi creativitatea pentru binele comun.

Lumea se schimbă cu o viteză fără precedent şi ca să ţină pasul, fiecare organizaţie are nevoie de salariaţi competenţi, bine informaţi, loiali, flexibili şi talentaţi. Managerii trebuie sã se gândească bine la ceea ce le oferă angajaţilor şi la ce aşteaptă de la ei dacă doresc ca performanţele să fie ridicate iar firmele lor competitive.

Poate că cea mai semnificativă schimbare pe care ar trebui să o înregistreze organizaţiile româneşti în perioada de tranziţie este în domeniul ”Managementului Resurselor Umane”.

Vechile practici bazate pe responsabilităţi şi autoritate se impun a fi înlocuite cu practicile care pun un accent din ce în ce mai mare pe dezvoltarea indivizilor ca membri adevăraţi şi cooperanţi ai echipei. Orice om bine pregătit şi încurajat poate să ofere ceva valoros managementului unei întreprinderi. Această reorientare poate fi greu de acceptat pentru managerii mai vârstnici.

Dintre toate categoriile de intrări ale sistemului reprezentat de organizaţie (materii prime, utilaje, energie, informaţii, resurse umane) resursa umană este cea care sintetizează şi exprimă cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umană.

Managementul resurselor umane este o abordare strategică şi coerentă a managementului celui mai preţios bun al unei întreprinderi – oamenii care lucrează şi care, în mod individual sau colectiv, contribuie la atingerea obiectivelor organizaţionale pentru a obţine un avantaj comparativ durabil

În orice instituţie, oamenii creează produse şi servicii. Ideile noi, concretizate în proiecte şi tehnologii, în metode de conducere şi soluţii organizatorice sunt şi ele rodul muncii omului în exclusivitate.

De capacitatea umană depind, de asemenea, eficacitatea şi eficienţa în utilizarea resurselor materiale şi informaţionale în cadrul organizaţiei. Altfel spus, resursele umane sunt însăşi organizaţia, ele fiind capabile în orice moment să creeze mereu alte organizaţii, să producă, să reproducă şi să utilizeze toate celelalte resurse puse în slujba societăţii.

Trebuie menţionat ca această concepţie cu privire la importanţa omului în cadrul organizaţiei este o teorie relativ recentă ale cărei baze au fost puse la începutul anilor ’80 când în universităţile americane apare conceptul de managementul resurselor umane.

De capacitatea şi calitatea resurselor umane depind rezultatele organizaţiei, succesul este asigurat de modul în care membrii acesteia pun în practică obiectivele ei.

Managementul Resurselor Umane este denumirea activitaţii care se desfăşoară în cadrul organizaţiilor şi are ca obiectiv utilizarea eficientă a resursei umane. El a apărut în anii 1970 şi a fost definitiv acceptat în 1989 când Societatea Americană pentru Administrarea Personalului (ASPA) a notat schimbarea denumirii în Societatea de Managementul Resurselor Umane (SHRM).

Dacă sunt recunoscute ca fiind cel mai preţios capital al organizaţiei, resursele umane reprezintă totodată cel mai delicat compartiment al activităţii unui manager.

Activităţile managementului resurselor umane, deşi în totalitate sunt unanim acceptate, sunt apreciate diferit, în ponderea lor de diferiţi specialişti şi de diferite ţări.