Obiectivul managementului financiar - Obținerea de profit

Capitolul I

CONCEPTUL DE PROFIT ÎN TEORIA ECONOMICĂ

Caracteristica esențială a oricărei activități economice o constituie raționalitatea, pusă în evidență prin noțiunea de profit. Această noțiune s-a cristalizat printr-o îndelungă controversă între adepții diferitelor curente de gândire, doctrine sau școli economice.

1.1 Accepțiuni ale profitului

Teoria și practica economică au asimilat treptat noțiunea de profit, fără a se realiza într-o

accepțiune universală și imuabilă. De acea se întâlnesc mai multe accepțiuni, unghiuri în analiza și aprecierea profitului.

Din examinarea opiniilor despre profit, începând cu cele ale mercantiștilor, până la cele contemporane, se desprind contribuții meritorii dar și limite ale acestora, generate de stadiul cunoașterii științifice, de complexitatea crescândă și circumstanțele activității economice ca și de metodologia de cercetare folosită de diverși specialiști.

Un prim sens de abordare a profitului are caracter depreciativ, formulându-se opinia potrivit căreia profitul este considerat un avantaj dobândit, un câștig însușit de o persoană fizică și / sau juridică, fără să contribuie într-un anume fel la obținerea acesteia. Se ajunge chiar la aprecierea persoanei care își însușește acest venit, ca fiind un parazit social. Astfel, profitul este denigrat, fiind considerat de unii autori ca un „căștig imoral” al capitaliștilor. Cu toate acestea în prezent în economiile de piață, aproape oricine trăiește într-o oarecare măsură, din asemenea câștiguri „imorale”. În același sens, însă printr-o metodologie de analiză ce ține seama mai ales de nerespectarea reglementărilor legale, s-a formulat noțiunea de profit nelegitim, ilegal, necuvenit. Printre acțiunile care favorizează obținerea unui astfel de profit se remarcă: mărimea nejustificată a prețurilor de vânzare, în condițiile unui anumit tip de concurență imperfectă; însușirea unor venituri fără efort propriu, generate de dezechilibre economico-financiare, cum ar fi inflația, diminuarea cheltuielilor pentru protecția, conservarea sau ameliorarea mediului ambiant, evaziunea fiscală, etc.

Un alt sens de abordare a condus la aprecierea profitului ca un venit ce se obține dintr-o activitate economică perfecționată și modernizată prin eforturile creatoare proprii ale firmelor. Prin acțiuni și măsuri economice, tehnico-științifice sau manageriale, firmele realizează venituri pe care și le însușesc sub formă de profit legitim. Acesta este efectul dezvoltării și modernizării economice și totodată este resursă importantă pentru progresul ulterior.

În această accepțiune profitul se regăsește în toate acțiunile economice, executate în orice segment al vieții economice și poate fi sesizat cu prilejul analizelor proceselor respective, sub forma profitului din cercetarea științifico-tehnică, industrie, bănci, asigurări, agricultură, comerț, turism, etc.

Ținând seama de acest sens de abordare, care conduce la înțelegerea profitului ca un venit fundamental legitim, ca factor de progres, vom trata în continuare profitul din unghiul genezei și al destinației sale legate de riscul asumat, accepțiune care larg răspândită în teoria și practica economică anglo-saxonă și de capacitatea de inovare managerială.

În condițiile economiei de piață concurențială, raționalitatea economică și profitul care o relevă sunt însoțite inevitabil de incertitudini și risc [7, 29].

Se manifestă unele riscuri asigurabile, care pot fi prevăzute cu o probabilitate rezonabilă și acoperite prin asigurări. Altele se numesc riscuri neasigurabile, care nu pot fi analizate exact cu procedee cantitative și nici acoperite prin asigurări. O serie de falimente și lichidări prin care trec întreprinderile demonstrează că succesul în afaceri nu este nicidecum sigur. De aceea, asemenea riscuri în afaceri atrag în mod necesar profit.

Riscurile în afaceri se pot grupa următoarele forme principale:

- riscul de marketing sau în cercetarea pieței

- riscul de restructurare tehnologică

- riscul financiar, juridic și politic.

În general, situațiile moderne de afaceri sunt alerte, se schimbă permanent, iar riscurile producției sunt substanțial sporite.

Riscul de marketing sau în cercetarea pieței constă în faptul că întreprinzătorul este amenințat de pericolul că bunul creat de întreprinderea sa nu se va vinde. Preferințele consumatorilor și moda sunt imprevizibile iar cererea multor bunuri economice este elastică, dincolo de anumite limite de preț.

Dacă un întreprinzător proiectează o tehnologie nouă pentru produse noi, fără să cunoască exact piața, atunci produsele create ar putea să nu intre în competiție, iar costurile de promovare a lor ar fi foarte ridicate și evident riscante.

Cercetarea temeinică prealabilă a pieței trebuie să-i furnizeze omului de afaceri informațiile necesare privind multiple influențe care acționează pe piață, cum ar fi: tendințele în domeniul angajării forței de muncă, sistemele de venituri, reacțiile nefavorabile ale unor categorii de vârstă, etc. Asemenea factori ar putea influența publicitatea pentru produsele respective.

Costurile pentru punerea în funcțiune a unor capacități de producție complexe, moderne, pentru fabricarea unor bunuri noi sunt deosebit de mari, încât întreprinzătorii nu-și pot permite să

greșească în orientarea respectivă. Astfel, ei vor fi nevoiți să cheltuiască sume mari pentru publicitatea privind bunurile create, convingând publicul și asigurându-se că bunurile respective se vor vinde.

Asumându-și asemenea riscuri, oamenii de afaceri sunt îndreptățiți să încaseze un venit corespunzător, sub formă de profit.