Optimizarea prin Simulare a Deciziilor de Investiții

INVESTIŢIILE ŞI ROLUL LOR ÎN ECONOMIE

1.1. Rolul investiţiilor în contextul economiei de piaţă din România.

În orice domeniu: economic, social, cultural - investiţiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Dezvoltarea oricărei societăţi comerciale neceşită şi investiţii corespunzătoare. În mod logic, la nivelul economiei naţionale, dezvoltarea aparatului de producţie şi lărgirea suportului material al activităţilor social-culturale sunt în dependenţă directă de fondurile de investiţii pe care societatea işi permite să le aloce într-o anumită perioadă.

Dar creşterea economică nu este în funcţie numai de volumul investiţiilor. Ea este şi urmarea modului în care fondurile băneşti disponibile sunt repartizate pe obiecte concrete, a manierei în care aceste fonduri sunt eşalonate în timp, a felului cum sunt gestionate. Eficienţa investiţiilor este o condiţie la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă, care apare în activitatea economică. Actul decizional având că obiect dezvoltarea economică trebuie, întotdeauna, să se motiveze prin directionări precise reieşite din asemenea operaţii.

În economie, prin investiţii, în sens larg, se inţelege orice cheltuială bănească făcuta cu scopul de a obţine profit. În sens mai restrans, prin investiţii se inteleg cheltuielile care vizează construirea de clădiri, achiziţionarea de utilaje şi altele asemenea. La nivelul unei societati comerciale, investiţiile vizează creşterea patrimoniului acesteia.

Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltarii economico-sociale a ţării. Prin ele se asigură sporirea capitalului fix, creşterea randamentului tehnic şi economic al celor existente dar şi crearea de noi locuri de munca. În acest context, investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă.

Investiţiile au un pronunţat caracter novator deoarece prin ele se crează condiţiile materiale necesare promovării progresului tehnic şi a rezultatelor activităţii de cercetare ştiinţifică în toate domeniile de activitate, iar prin aceasta se asigură perfectionarea mijloacelor de producţie, tehnologiilor, formelor de organizare a producţiei, precum şi înnoirea produselor. Promovarea progresului tehnic prin investiţii trebuie privită din trei puncte de vedere: tehnic, economic şi social. Din punct de vedere tehnic investiţiile alocate conduc la perfecţionarea bazei tehnice a unităţii economice şi în general a societăţii; sub aspect economic, investiţiile contribuie la creşterea volumului producţiei realizate şi implicit vor duce la o creştere uneori considerabila a indicatorilor de eficienţă economica; iar sub aspect social prin investiţii se asigura creşterea nivelului de trai, uşurarea muncii depuse şi în general, creşterea eficienţei sociale. Toate acestea sunt posibile că urmare a faptului că prin investiţii se asigură mecanizarea, automatizarea şi robotizarea proceselor de producţie, modernizarea utilajelor existente, crearea de noi mijloace de muncă, mai perfecţionate, elaborarea de noi tehnologii moderne, crearea şi folosirea de noi materiale mai ieftine, etc.

În dezvoltarea economiei naţionale au un rol hotărâtor în asigurarea modernizării întregii activităîi economice că o conditie indispensabilă de adaptare a sistemelor tehnice şi economice la condiţiile de trecere a economiei naţionale la o economie de piaţă, de particiare a ţării noastre la relaţiile economice internaţionale în condiţii de concurenţă şi competitivitate. Prin investiţii se poate asigură dotarea locurilor de muncă cu utilaje performante, perfecţionarea proceselor tehnologice, realizarea unor măsuri de natură tehnico-organizatorică, extinderea şi generalizarea conducerii activităţii cu ajutorul mijloacelor de prelucrare a datelor.

Prin investiţii se asigură creşterea gradului de utilizare a resurselor materiale şi de munca ale societatii, având un rol deosebit de important în dezvoltarea economico-socială a ţării, rol pe care l-a avut în toate perioadele istorice pe care le-a parcurs omenirea.

Principalul aspect care vizează deciziile în domeniul investiţiilor, în economia de piaţă, il constituie necesitatea descentalizării acesteia. Deciziile de investiţii trebuie să fie luate la nivelul unităţilor, adică al agenţilor economici, în funcţie de nivelul surselor de finanţare ale acestora, precum şi de raportul existent între cerere şi oferta la produsele respective. În acest caz, statul are drept de decizie numai pentru investiţiile finanţate integral sau parţial de la buget şi rol de regulator asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promovează. De aceea, se prevede că în urmatorii ani să se diminueze rolul statului în orientarea dezvoltarii economico-sociale, se va actiona prin intermediul unor programe elaborate în special la nivel microeconomic, care să conţină informaţii privind strategia şi orientarea capitalurilor de investiţii, să asigure încurajarea sau descurajarea unor investiţii prin orientarea capitalurilor, impozite diferenţiate pe tipuri de activităţi, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau profit.

Programe cu caracter direcţional vor exista pentru obiectivele ce se execută din fondurile statului, pentru celelalte investiţii, ele având un caracter orientativ. Oricum, aceste programe se vor limita la fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiilor şi vor cuprinde un numar restrâns de indicatori. În schimb, programele microeconomice, elaborate deci de regiile autonome, societăţile comerciale, alti agenti economici, se vor referi la indicatori, cum ar fi: volumul investiţiilor, consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor "comanda de stat", care asigură dezvoltarea strategica a economiei naţionale. Este necesar că programele operative să se refere, în special, la aspecte ce vizează evolutia probabilă a cererii pieţei interne şi externe, la principalele grupe de produse şi servicii.

De asemenea, la nivelul agenţilor economici, se impune cunoasterea cu exactitate a evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor, a cererii şi ofertei la produsele ce fac obiectul propriei activităţi, a evolutiei eficienţei economice pe fiecare produs şi pe total activitate. Elaborarea, la nivelul fiecarei unităţi, a unor programe privind dezvoltarea şi restructurarea unitatii permite cunoasterea din timp, de către salariaţi şi actionari, a orientarilor consiliilor de administraţie şi facilitează participarea acestora la creşterea eficienţei acţiunilor propuse.

Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie să-l capete generalizarea criteriilor de eficienţă economică în luarea deciziilor de investiţii. Pe viitor, agenţii economici vor urmări realizarea unor investiţii care au o eficienţă ridicată, care asigură un grad ridicat de competitivitate pe piaţă internă şi externî. În acest scop este oportună înfiinţarea unor colective de cercetare şi prognoză în cadrul firmelor care să prezinte informaţii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile de investiţii ce urmeaza a se realiza - indiferent de sursa de finanţare - pentru a se crea, în acest fel, o concurenţă loială, bazată pe o buna cunoaştere a realităţii curente şi de perspectivă. Este de aşteptat că intr-o perioada de circa 5-10 ani să se formeze agenţi economici puternici capabili să-şi constituie trainice colective de cercetare, analiză şi prognoză care să proiecteze propriile strategii de dezvoltare cu orizont de timp îndelungat şi grad de certitudine ridicat.

Un alt aspect care vizează creşterea eficienţei economice a investiţiilor îl constituie liberalizarea finanţării acestora prin crearea posibilităţii utilizării de către agenţi economici a oricăror surse de finanţare. În general, apreciem că acestea ar putea fi sursele proprii care se constituie din profitul repartizat în acest sens, fondul de amortizare, emisiuni de actiuni, încasările obţinute în urma dezafectării sau vânzării unor utilaje şi alte surse; capitalul particular (intern sau extern); creditele bancare (interne sau externe); alocaţii de la buget pentru obiectivele economice "comanda de stat".

În condiţiile trecerii la economia de piaţă, fiecare agent economic işi va face o dimensionare strictă a numărului salariaţilor şi a fondului de salarizare. În acest context poate să apară situaţia că un anumit număr de salariaţi să-şi piardă locul de muncă. Ca urmare, statul are un rol deosebit de important în asigurarea protecţiei sociale a salariaţilor. Unele măsuri de protectie se înfăptuiesc prin investiţii, cum sunt sprijinirea de către stat a dezvoltării societăţilor comerciale mici şi mijlocii, a serviciilor şi prestarilor de servicii în vederea atragerii persoanelor disponibile şi asigurării unor noi locuri de muncă.