Procesul de Creare și Lansare a Unui Produs

Introducere

Primul lucru pe care l-am învăţat a fost acela că marketingul în televiziune este destul de diferit de marketingul teoretic pe care îl învăţam în şcoală. Astfel, am hotărât ca această lucrare să o axez pe marketingul în televiziune, mai exact pe activitatea de relaţii publice care funcţionează în strânsă legătură cu cea de marketing.

Am ales ca studiu de caz cea mai amplă campanie de comunicare integrată pe care postul Kanal D a desfăşurat-o până acum, campania pentru emisiunea “Rătăciţi în Panama”. Fiindcă am fost direct implicată în conceperea şi implementarea campaniei de relaţii publice am hotărât să dezvolt acest domeniu, fără a neglija însă celelalte activităţi de marketing întreprinse. Spaţiul fiind limitat, am ales să studiez campania realizată până în momentul lansării. Studiul de caz are menirea de a releva importanţa unei campanii de relaţii publice în promovarea unei emisiuni şi de a studia modul în care marketingul ajută la atragerea telespectatorilor în faţa televizoarelor.

Primul capitol al lucrării fundamentează teoretic comunicarea de marketing şi relaţiile publice. Bazându-mă pe lucrări de referinţă ale teoreticienilor din domeniu am definit un plan de relaţii publice, pe care mai apoi, în capitolul trei al lucrării, l-am dezvoltat pe campania de relaţii publice a emisiunii “Rătăciţi în Panama”. Cel de-al doilea capitol, intitulat “Aspecte privind organizarea activităţii de marketing la un post de televiziune”, are menirea de a explica modul de funcţionare a departamentului de marketing din Kanal D şi ajută la înţelegerea aspectelor practice legate de campania de relaţii publice detaliata în capitolul trei.

Ultima parte a lucrării analizează rezultatele obţinute în urma campaniei de relaţii publice desfăşurată pentru lansarea emisiunii Rătăciţi în Panama, în strânsă legătură cu performanţele programului. Vom analiza cât de eficientă a fost campania, dacă şi-a atins obiectivele şi în ce măsură a influenţat audienţele show-ului de la Kanal.D.

CAPITOLUL I – PRODUSUL ÎN MARKETING

1. Produsul – Marketingul

Marketingul reprezintă una dintre marile „descoperiri” ale acestui secol, o ştiinţă ce a fost dezvoltată şi este utilizată (sau cel puţin aşa ne place să credem) în scopul unei mai armonioase dezvoltări economico-sociale a societăţii omeneşti.

„Descoperirea” marketingului

Totuşi, nu trebuie să considerăm că ştiinţa marketingului a apărut brusc, undeva la începutul secolului al XX-lea. Cristalizarea experienţei economice dobândite de-a lungul a mai multe secole, de către societatea omenească, a condus, treptat, la conştientizarea unor elemente valoroase de teorie şi practică economică. Astfel, se poate spune că marketingul nu a „apărut” brusc, ci a fost „descoperit” de către firme la începutul acestui secol.

Realitatea practică a depăşit la început ceea ce s-a reuşit în planul conceptualizării. Totuşi, treptat, lucrurile s-au îndreptat ferm spre realizarea unui cadru conceptual clar pentru această ştiinţă.

Definirea marketingului, identificarea rolului acestuia în practică, reprezintă punctul de plecare în poziţionarea marketingului în cadrul familiei ştiinţelor economice.

O primă definiţie a marketingului, ce trebuie avută în vedere, este cea realizată de Asociaţia Americană de Marketing (AMA) şi publicată prima dată în revista americană „Marketing News” în luna martie 1986: „Marketingul este procesul de planificare şi executare a activităţilor de concepere (a produsului – n. a.), stabilire a preţului, promovare şi distribuire a ideilor, bunurilor şi serviciilor, în scopul realizării unor schimburi care să satisfacă obiective individuale şi organizaţionale”1.

Definiţia AMA

Această definire a marketingului are câteva elemente care merită să fie menţionate: o include în sfera marketingului atât bunurile materiale, cât şi serviciile; o are în vedere şi marketingul din domeniile nelucrative (includerea ideilor chiar pe prima poziţie); o are în vedere toate elementele mixului de marketing (produs, preţ, distribuţie şi promovare).

Limita acestei definiţii este aceea că nu are în vedere o adaptare a obiectivelor la „piaţa-ţintă” pe care o vizează schimburile preconizate.