Programe și Proiecte de Dezvoltare Rurală

CAPITOLUL I

PROGRAME ȘI PROIECTE DE DEZVOLTARE RURALĂ

1.1.Programe de dezvoltare rurală

În condițiile în care în Romania sunt dominante ca număr și suprafață gospodăriile țărănești de subzistență și semisubzistență există riscul pierderii unor avantaje economice și financiare daca nu se accelerează procesul de restructura.

Finanțarea agriculturii într-o perioadă de tranziție mult prelungită a fost marcată de aplicarea unor politici agricole diferite, în acord cu programele guvernelor care s-au succedat.

După aderarea la U.E. mecanismele de finanţare ale agriculturii au ca surse:

- Bugetul UE prin două fonduri europene pentru agricultură: Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) pentru finanţarea măsurilor de piaţă;

- Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală (FEADR) pentru finanţarea programelor de dezvoltare rurală.

- Cofinanţare naţională de la bugetul de stat;

- Surse proprii ale exploataţiilor agricole şi a beneficiarilor proiectelor de investiţii;

La acestea se adaugă şi alte surse de finanţare, respectiv creditele pentru producţie şi

creditele pentru investiţii în completarea surselor proprii.

FEGA și FEADR constituie împreună instrumentul financiar unic al politicii agricole comune (PAC).

În vederea descrierii finanțării agriculturii este necesară trecerea în revista a Politicii Agricole Comune (PAC), aceasta fiind cel mai mare bloc de finanțare al Uniunii Europene.

PAC a constat în mai multe măsuri, inclusiv cotizații la import, preţuri de intervenţie la care UE ar cumpăra produsul agricol dacă preţurile de pe piaţă ar scădea sub un anumit nivel şi, cel mai important, subvenţii directe pentru agricultori în funcție de nivelurile de producţie. Politica a avut ca efect eliberarea agricultorilor Europei de suişurile şi coborâşurile pieţei şi asigurarea că agricultorii nu vor fi nevoiți să renunțe la munca lor.

Reforma PAC din 2003 a împărţit PAC în doi piloni, respectiv:

- Pilonul I - este compus din plăţile directe către agricultori şi intervenţiile pe piaţă pentru a stabiliza preţul produselor agricole;

- Pilonul II- este axat pe măsurile de dezvoltare rurală.

1.1.1.Fondurile de finanțare nerambursabile

Prin finanțarea agriculturii se urmarește creșterea economică în acest domeniu, aceasta ramură fiind una foarte importantă în economie.

Aderarea României la Uniunea Europeană are un impact major asupra tuturor sectoarelor de activitate ale economiei naţionale şi în special asupra agriculturii datorită aplicării instrumentelor şi mecanismelor de finanţare specifice PAC care se adresează exploataţiilor agricole care produc pentru piaţă.

Conceptele şi numeroasele modificări a modului de realizare a reformei funciare au condus la parcelarea excesivă a terenurilor trecute în proprietatea deţinătorilor de drept, cu urmări grave pe termen lung asupra competitivităţii agriculturii şi au contribuit la irosirea unor resurse financiare în condiţiile menţinerii unei agriculturi de subzistenţă.

Fondurile bugetare alocate agriculturii româneşti au fost reduse în comparaţie cu alocările Uniunii Europene pentru statele membre sau ale unor ţări vecine. Dar, în primele etape ale tranziţiei, gestiunea acestora a fost defectuoasă, nu s-au abordat corelat toate componentele reformei, mai ales procesul privatizării cu organizarea exploatării agricole. În politica agricolă dominanta principală nu a fost performanţa utilizării alocărilor bugetare, ci mai degrabă protecţia socială, în special în perioadele electorale. Producătorii agricoli beneficiari de subvenţii nu au avut răspunderi ferme în utilizarea lor. Abia în ultimii ani gestiunea subvenţiilor s-a îmbunătăţit şi sunt precizate mai bine condiţiile de alocare a unor tipuri. Cu toate acestea, sprijinul direct la hectar acordat masei gospodăriilor de subzistenţă are mai mult caracter de protecţie socială pentru asigurarea supravieţuirii.