Proiectarea bazei de date client-server

INTRODUCERE

Prin creşterea vitezei de calcul, prin creşterea capacităţii de memorare a datelor, prin adăugarea unor noi componente perfotmante de intrare-ieşire, prin dezvoltarea unor limbaje de programare, s-a ajuns la prelucrarea intr-un timp scurt a unei mari cantităţi de informaţii. Organizarea şi gestionarea acestor informaţii se face la nivelul bazelor de date.

O bază de date conţine toate informaţiile necesare despre obiectele ce intervin într-o mulţime de aplicaţii, relaţiile logice între aceste informaţii şi tehnicile de prelucrare corespunzătoare. În bazele de date are loc o integrare a datelor, în sensul că mai multe fişiere sunt privite în ansamblu, eliminându-se pe cât posibil informaţiile redondante. De asemenea, se permite accesul simultan la aceleaşi date, situate în acelaşi loc sau distribuite spaţial, a mai multor persoane de pregătiri diferite, fiecare cu stilul personal de lucru.

Sistemul de programe care permite construirea unor baze de date, întroducerea informaţiilor în bazele de date şi dezvoltarea de aplicaţii privind bazele de date se numeşte sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD). Un SGBD dă posibilitatea utilizatorului să aibă acces la date folosind un limbaj de nivel înalt, apropiat de modul obişnuit de exprimare, pentru a obţine informaţii, utilizatorul făcând abstracţie de algoritmii aplicaţi pentru selecţionarea datelor implicate şi a modului de memorare a lor. SGBD-ul este o interfaţă între utilizatori şi sistemul de operare.

Orce SGBD conţine, printre alte componente, un limbaj de descriere a datelor (LDD) care permite descrierea structurii unei baze de date, a fiecărei componente a ei, a relaţiilor dintre componente, a drepturilor de acces ale utilizatorilor la baza de date, a restricţiilor în reprezentarea informaţiilor şi alte elemente asemănătoare. LDD este utilizat atât pentru proiectarea bazelor de date, cât şi pentru redefinirea lor. O altă componentă foarte importantă a unui SGBD este limbajul de cereri (LC) sau limbajul de prelucrare a datelor (LPD), ce permite operaţii asupra datelor aflate în baza de date, cum ar fi: încărcarea bazei de date, inserarea unui nou element, ştergerea unui element, modificarea unui element, căutarea unor elemente, realizarea a diferite statistici asupra datelor şi alte asemenea operaţii.

Pentru a uşura munca administratorului de sistem, un SGBD conţine o serie de componente ce permit încărcarea (crearea unei versiuni iniţiale a bazei de date plecând de la unul sau mai multe fişiere), salvarea şi reîncărcarea (efectuarea de copii periodice şi posibilitatea refacerii bazei de date plecând de la aceste copii), reorganizarea (rearanjarea datelor pentru a obţine performanţe superioare), statistici, analize şi altele.

1. PROIECTAREA BAZELOR DE DATE CLIENT-SERVER

1.1 Arhitectura unei baze de date

O bază de date poate fi privită din mai multe puncte de vedere cum sunt:

Punctul de vedere al utilizatorilor, care lucrează cu anumite părţi componente ale bazei de date numite vederi. Vederile sunt descrise prin subscheme în sublimbaje ale limbajului de descriere a datelor (SLDD). De asemenea, utilizatorii pot să primească răspunsuri la diferite cereri formulate prin intermediul limbajului de prelucrare a datelor ce sunt specifice structurilor virtuale date de vederi.

Punctul de vedere al administratorului bazei de date, care integrează toate vederile referitoare la baza da date într-un singur model numit schemă conceptuală. Schema conceptuală constituie nivelul logic al bazei de date.

Punctul de vadere al implementatorului bazei de date; de cele mai multe ori, el coincide cu administratorul bazei de date, care priveşte baza de date ca pe o colecţie de fişiere memorate pe diferite medii externe, cum sunt benzile şi discurile magnetice. Aceasta constituie nivelul fizic al bazei de date fiind de fapt singurul nivel existent efectiv.

Fiecare dintre cele trei nivele constituie subnivele. De exemplu, utilizatorii pot fi utilizatori obişnuiţi, fără cunoştinţe de programare, sau programatori de aplicaţii, organizarea vederilor corespunzătoare lor fiind diferită. La fel, nivelul fizic poate să conţină un subnivel logic, în care contează semnificaţia diferitelor câmpuri din înregistrările fişierelor şi structurile de date asociate, şi un subnivel fizic, în care esenţial este numai modul de oranizare şi gestionare a blocurilor pe memoria externă.

Primele două nivele sunt descrise prin planuri ce constau în enumerarea tipurilor de entităţi ce apar în baza de date, relaţiile între aceste tipuri de entităţi şi modul de trecere de la noţiunile acestui nivel la nivelul imediat următor. În mod curent, aceste planuri se numesc scheme externe, subsecheme conceptuale au vederi pentru primul nivel şi scheme conceptuale pentru al doilea nivel. Descrierile la nivel fizic sunt făcute prin scheme interne sau scheme fizice.