Project Management and Product Lifecycle Management

Introducere

Prezenta lucrare reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale legate de Project management şi Product lifecycle management cu aplicaţii în industria autovehiculelor.

Ceea ce m-a determinat să aleg aceasta temă a fost interesul meu pentru domeniul auto dar şi tendinţa actuală a tuturor specialistilor de susţinere a evoluţiei industriilor prin tehnologie informatică inovativă.

Lucrarea de faţa cuprinde patru capitole grupate în două parţi: una teoretică şi una aplicativă. Prima parte, partea teoretică, este formată din două capitole cu noţiuni generale despre Project management (PM) şi Product lifecycle management (PLM), care permite companiilor să îşi gestioneze eficient, din punct de vedere al costurilor, întreg ciclul de viaţă al unui produs de la idei la proiectare şi producţie, până la service şi reciclare. Proiectarea asistată de calculator (CAD), fabricaţia asistată de calculator (CAM), simularea asistată de calculator (CAE), gestionarea datelor despre produs (PDM) şi fabricaţie digitală converg prin PLM. PLM sprijină inovarea continuă prin extinderea aplicaţiilor pe lăţime şi în adâncime, extindere necesară pentru a valida şi gestiona digital în detaliu datele despre produse şi procese.

Pentru a aborda provocările din industria automobilelor, aduse de tendinţele inflaţioniste, companiile au nevoie de o înţelegere aprofundată a impactului asupra domeniilor specifice de afaceri, precum şi un sistem disciplinat bazat pe formularea strategiilor de execuţie. Pentru strategia de sistem, o soluţie completă trebuie să fie flexibilă, robustă şi integrată. Din acest motiv am ales pentru partea a doua un studiu legat de industria automobilelor.

Lucrarea de disertaţie se încheie cu concluziile, pe care mi le-am exprimat în urma analizei pe care am realizat-o prin documentarea si studiul făcut asupra unor lucrări de specialitate şi a unor site-uri specializate.

1. Project management

Managementul de proiect, în opinia lui Nokes Sebastian este disciplina de planificare, organizare, asigurare, şi gestionare a resurselor pentru a realiza obiective specifice. Un proiect este un efort temporar, cu un început şi un sfârşit definit (de obicei, constrâns de timp, şi, adesea, constrâns de finanţare sau de livrare), întreprins pentru a atinge obiectivele, de obicei pentru a aduce schimbări benefice sau valoare adăugată. Natura temporară de proiecte se află în contrast, de obicei, cu afaceri, care sunt activităţile repetitive, permanente, sau semi-permanent funcţionale pentru a produce produse sau servicii. În practică, gestionarea acestor două sisteme este adesea destul de diferită, şi, ca atare, necesită dezvoltarea de abilităţi tehnice distincte şi de strategii de management.

Prioritatea principală a managementului de proiect este atingerea tuturor obiectivelor proiectului.

1.1. Istoric

Ca disciplină, managementul de proiect a apărut pentru prima dată în SUA şi a fost utilizat iniţial la implementarea unor proiecte militare, iar ulterior la construcţii, în aviaţie şi în inginerie. Până la 1900 proiectele de inginerie civilă au fost în general gestionate de catre arhitecţi, ingineri, de exemplu, Vitruvius (secolul 1 i.Hr.), Christopher Wren (1632-1723), Thomas Telford (1757-1834) şi Isambard Kingdom Brunel ( 1806-1859).

Iniţiatorul managementului de proiect a fost Henry Gantt, denumit şi „tatal” tehnicilor de planificare şi control, cunoscut mai ales pentru aşa numitele „diagrame Gantt sau diagrame cu bare”. Gantt este cunoscut şi pentru studiile întreprinse în domeniul eficientizării construcţiei de nave utilizate de marina americană. De asemenea, el a fost cel care a utilizat pentru prima dată în cadrul managementului unui proiect o structură de alocare a activitaţilor (WBS - Work Breakdown Structure) şi a fost cel care a definit principiile după care se efectuează alocarea resurselor în proiecte, principii utilizate şi în zilele noastre.

După opinia lui Dennis Lock , anul 1950 a marcat începutul erei moderne a managementului de proiect. În acea perioadă au fost dezvoltate tot în SUA doua metode matematice de planificare a proiectelor:

- tehnica de analiză şi evaluare a programelor (PERT - Evaluation and Review Technique), dezvoltată de marina SUA în colaborare cu Lockheed Corporation în cadrul programului rachetelor Polaris ce urmau să echipeze primele submarine cu propulsie nucleară şi

- metoda drumului critic (CPM - Critical Path Method), dezvoltată în comun de către DuPont Corporation şi Remington Rand Corporation pentru managementul proiectelor ce ţin de întretinerea fabricilor industriale.