Recrutarea și selecția în cadrul Urban și Asociații SRL

INTRODUCERE

Resursele umane aparţin sferei largi a resurselor (economice şi extraeconomice). În economie noţiunea de resursă este introdusă relativ recent.

Importanţa fiinţei umane în conducerea unei afaceri este cea care face din Managementul Resurselor Umane un set de competenţe, deprinderi şi atitudini esenţiale pentru toţi managerii. Acest set e legat direct de valorile supreme ale organizaţiei/firmei.

Această responsabilitate nu e doar legată de a furniza slujbe oamenilor, de a-i îndruma cum să lucreze şi de a le înregistra performanţele, deşi managerii trebuie să facă acest lucru. Pe lângă toate acestea, e o investiţie: a da oamenilor puterea pentru ca ei să acţioneze eficient şi eficace.

După cum menţionează numeroşi specialişti în domeniul resurselor umane, ca, de exemplu, Jack J. Halloran si David J. Cherrington, succesul şi supravieţuirea organizaţiilor în general şi firmelor în special este asigurată aproape în totalitate de calitatea forţei de muncă.

Managementul Resurselor Umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor.

Lucrarea de faţă tratează, pe plan teoretic, o mică parte din ceea ce înseamnă în sine resursele umane şi managementul resurselor umane.

Am ales tratarea acestui subiect în lucrarea mea de licenţă motivată de faptul că, pe parcursul anilor în care am fost angajată la o firmă de comerţ, am avut ocazia să observ mai multe categorii de personal angajat şi automat, cum acestea sunt tratate diferenţiat de către angajator. Reflectând la ceea ce se desfăşura zilnic în faţa mea la serviciu, am dorit să îmi aprofundez cunoştiinţele în domeniu, fiind încurajată şi de faptul că studiam la o facultate care îmi permitea acest lucru.

Din aprofundarea cunoştiinţelor şi implementarea unora noi, am înteles ca comportamentul angajatorului de atunci îşi găsea justificarea în întreg sistemul de management al resurselor umane, fie că e vorba de o anumită scoală de management, sau alta.

Lucrarea este structurată pe patru capitole.

În capitolul introductiv al acestei lucrări am prezentat elementele fundamentale ale managementului resurselor umane, precum şi unele particularităţi ale acestuia.

În continuare am tratat activităţile principale din managementul resurselor umane, şi anume recrutarea şi selecţia resurselor umane în cadrul unei organizatii.

Recrutarea resurselor umane în vederea realizării obiectivelor organizaţionale are ca funcţie principală atragerea de personal cât mai pregătit profesional şi menţinerea acestuia în cadrul organizaţiei prin diferite căi stimulatorii.

Selecţia resurselor umane poate fi realizată prin anumite formulare, interviuri şi ulterior teste de verificare a aptitudinilor doar în cazul unei bune asigurări cu suficienţi candidaţi competitivi.

Pentru o înţelegere cât corectă a elementelor teoretice dezbătute în primele două capitole ale lucrării, în capitolul trei am efectuat un studiu de caz privind recrutarea şi selecţia resurselor uamne la societatea „URBAN ŞI ASOCIAŢII S.R.L.”.

CAPITOLUL 1

ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

1.1. Definirea Resurselor Umane. Definirea Managementului Resurselor Umane

Locul Mangementului Resurselor Umane e bine precizat în contextul Managementului General. Astfel, în literatura de specialitate, apărută până în prezent, se pune accentul pe aspectele ce privesc relaţiile, raportul, începând cu recrutarea, selecţia, încadrarea, perfecţionarea şi stimularea pe tot parcursul angajării şi terminând cu încetarea activităţii.

Pentru a se putea percepe şi înţelege mai bine termenul de resursă umană voi începe prin a explica termenul de resursă. Aceasta reprezintă totalitatea elementelor materiale şi umane, reale şi monetare, ce pot fi atrase şi utilizate în producţia de bunuri economice în scopul satisfacerii nevoilor sociale.” În cazul specific al resursei umane - ca urmare a importanţei caracterului general - diferitele ipostaze (niveluri de antrenare în activităţi) au denumiri diferite:

- ca factor – ca nivel de utilizare – munca

- ca resursă – resursa umană ~ forţa de muncă

- ca rezervă – populaţia umană - potenţialul demografic, populaţia activă (aptă de muncă şi în vârstă de muncă dintr-o anumită zonă şi nu numai)

Noţiunea de resursă umană (la nivel macro) se referă la persoană, la însăşi omul (oameni) ce pot desfăşura activităţile respective prin creativitate, capacitate de iniţiativă, mentalităţi, tradiţii, deprinderi etc.

Resursa umană se consideră ca fiind o categorie a resurselor economice, care sintetizează „potenţialul” de muncă al unei entităţi (ţări, zone geografice, instituţii, organizaţii etc.).

Resursa umană se apreciază din două puncte de vedere (două grupe de indicatori):

- cantitativ: populaţie activă disponibilă, populaţie activă, populaţie în vârstă de muncă, populaţia aptă de muncă etc. (se calculează în mărimi absolute şi relative), şi

- calitativ: nivelul de instruire, starea de sănătate, ponderea diferitelor categorii profesionale în total, categoria de vârstă etc.

Noţiunea de resursă umană (la nivel micro, la nivel de întreprindere) reprezintă totalitatea salariaţilor unei organizaţii, exprimată prin aceeaşi indicatori cantitativ şi calitativi. Astfel, putem spune că resursa umană este o resursă cu totul specială, alcătuită din persoane – salariaţi, care generează factorul de producţie – munca.

Ca resursă avem în vedere subiectul uman însuşi cu toate trăsăturile ce îl caracterizează (mentalitate, tradiţie, cultură, sănătate, comportament etc.) şi implicit capacitatea de a presta o muncă.

Societatea contemporană se prezintă ca o reţea de organizaţii care apar, se dezvoltă sau dispar. Organizaţiile implică oameni şi, în final, depind de efortul acestora.

Efortul uman este esenţa oricărei organizaţii, iar eficienţa şi eficacitatea acesteia sunt influenţate în mare măsură, de comportamentul oamenilor în cadrul organizaţiei. Organizaţiile există deoarece oamenii lucrează împreună pentru realizarea obiectivelor organizaţionale, în vederea îndeplinirii propriilor lor obiective.

În aceste condiţii oamenii reprezintă o resursă cheie, vitală, a tuturor organizaţiilor, resursă care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora. Fără prezenţa efectivă a oamenilor care ştiu ce, când şi cum trebuie făcut, este imposibil ca organizaţiile să-şi atingă obiectivele.

Cu alte cuvinte, Mangementul Resurselor Umane ar putea fi definit ca un complex de măsuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a muncii, stimularea materială şi morală până în momentul încetării contractului de muncă.

Această definiţie corespunde sistemului “ om-solicitări”, unde omul ocupă locul central, fiind nevoit să răspundă solicitărilor tuturor factorilor.

Fig. 1.1 Sistemul “om - solicitări”

Sursa: Dănăiaţă, I. – Management. Baze teoretice, Editura Mirton, Timişoara, 2006.

“Omul e măsura tuturor lucrurilor”, afirmă filosoful grec Pretoqoras, ceea ce înseamnă că omul e capabil să integreze orice solicitări prezente sau viitoare având ca ţintă omul, care trebuie să le facă. Esenţial e efortul potrivit căruia, acţiunea simultană a acestor factori şi capacitatea organismului omenesc trebuie să realizeze un echilibru permanent. Acest echilibru se reflectă în balanţa energetică a organismului fiecărui om.

Factorii solicitanţi sunt studiaţi de diferite ştiinţe, dintre care ştiinţe ca medicale (anatomia, fiziologia, igiena), ştiinţele tehnice (organizarea producţiei, tehnologia), psihologia, sociologia, economia.

Trăim într-o societate în care schimbările se succed cu o mare rapiditate şi în care, pentru lumea afacerilor, provocările şi obligativitatea schimbării ţin de domeniul normalităţii. Ori, fără Resurse Umane, capabile de schimbare şi adaptare, de creativitate şi competenţe profesionale multiple, organizaţiile de orice fel sunt sortite eşecului. În acest context, oamenii reprezintă o resursă vitală, de azi şi de mâine a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul acestora.

Având în vedere importanţa Resurselor Umane, aceasta este definită privind două aspecte.

Expresia resurse umane adecvate se referă la persoanele dintr-o organizaţie care îşi aduc o importantă contribuţie la îndeplinirea obiectivelor sistemului de management. Aceasta contribuţie este reprezentată de productivitatea pe care o au în posturile pe care le deţin.

Expresia resurse umane inadecvate se referă la membrii organizaţiei care nu-şi aduc o contribuţie valoroasă la îndeplinirea obiectivelor sistemului de management. Dintr-un motiv sau altul, aceste persoane sunt ineficiente în activitatea pe care o prestează.

Resursele umane adecvate sunt persoanele dintr-o organizaţie care îşi aduc o importantă contribuţie la îndeplinirea obiectivelor sistemului de management.