Reengineering-ul în modele de afaceri pentru start-up-uri

CAPITOLUL 1

REEGINEERING-UL MANAGERIAL

1.1 Apariția Reengineeringului

Reeingineering - un termen din ce în ce mai des folosit, dar nu și din ce în ce mai bine înțeles. Este un concept originar din America ultimei recesiuni, răspândit apoi cu repeziciune în întreaga lume.

Cel care a lansat termenul de “reeingineering” a fost Michael Hammer, unul dintre autorii cărții “Reeingineering-ul întreprinderii”, considerată “Biblia” reengineering-ului, într-un articol de mare sonoritate din Harvard Business Review (intitulat: “Reeingineering-ul activității: nu automatizați, eliminați”).

Ideea de bază de la care se pleacă în acest concept este următoarea: esențială pentru succesul în afaceri, într-o lume în continuă schimbare, este, în primul rând, organizare optimă a activității, acordată priorităților și rigorilor externe si nu disponibilitatea resurselor (financiare, materiale, umane, de informație etc.).

Conceptul de reengineering își regăsește rădăcinile în teoriile managementului dezvoltat la începutul secolului al XIX-lea în SUA. Scopul reengineeringului este de a: "Face toate procesele dvs. cele mai bune din clasă" a sugerat Fredrick Taylor încă din anii 1860. Taylor a revoluționat locul de muncă cu ideile sale privind organizarea muncii. El credea că aceleași principii care au adus succesul pentru rezolvarea problemelor tehnice ar putea fi de asemenea utilizate pentru a structura locurile de muncă efectuate de persoane fizice. Taylor a propus că managerii ar putea descoperi cea mai bună variantă de proces de efectuare a lucrărilor și de a implementa reengineering-ul în măsura în care acesta reflectă convingerea clasică că există un "cel mai bun mod" de a îndeplini sarcinile.

Principiile pe care Taylor le-a dezvoltat au devenit cunoscute sub numele de management științific. Managementul științific a avut un efect de lungă durată asupra structurilor organizaționale de muncă ale muncitorilor, a termenilor de conținut al locului de muncă al lucrătorilor, al modelelor de interacțiune al acestora cu tehnologia, precum și asupra rolurilor și relațiilor dintre lucrători și management.

La începutul anilor 1900 Henri Fayol, industriașul și administratorul francez, a dezvoltat aceste idei preluate și regăsite în cadrul conceptului de reengineering.

La începutul lui 1990, experți în procesul de reengineering în domeniul afacerilor, Hammer și Champy au introdus expresia "Business Reengineering".

Aceasta a fost definită de către experți în următoarele moduri:

- Hammer și Champy (1993) definesc reengineering-ul de afaceri ca fiind "Regândirea fundamentală și redesenarea radicală a proceselor de afaceri pentru a obține o îmbunătățire considerabilă ale măsurilor critice și contemporane de performanță, cum ar fi cost, calitate, serviciu și viteză ".

- În cercetările sale, Thomas Davenport (1993) a inventat expresia "inovație de proces".

Aceste abordări privind reengineering-ul împărtășesc o serie de activități de bază și definesc cum reproiectarea trebuie făcută pe baza procesului. Deoarece cheia noilor filozofii de management o reprezintă procesele, a fost creat un nou termen, Reengineering-ul proceselor de afaceri, sau BPR, pentru a reprezenta o serie de activități cu privire la îmbunătățirea proceselor.

- BPR, prin definiție, se îndepărtează radical de celelalte practici de afaceri populare cum ar fi Total Quality Management, Lean Production,Downsizing sau Continuous Improvement.

- BPR conform lui Talwar (1993) este "abilitatea de a regândi, restructura și raționaliza structura afacerii, a proceselor, a metodelor de lucru ale sistemelor de management și ale relațiilor externe prin care creăm și oferim valoare".

- Attaran și Wood (1999) au afirmat că "tema supremă a BPR este găsirea îmbunătățirii care să genereze câștiguri rapide și substanțiale pentru performanța organizației".

Cu toate că avem un element comun în toate aceste definiții, există și unele diferențe cheie între ele:

- Hammer și Champy subliniază costul, calitatea, serviciul și viteza;

- Davenport a pus accentul pe analiza și proiectarea fluxurilor de lucru;

- Talwar marchează capacitatea de restructurare a procesul de afaceri;

- Attaran și Wood evidențiază performanța organizațională .

În vechile organizații, procesul de muncă era descompus în componente cât mai simple numite sarcini de muncă, acum însă, în era postindustrială, organizațiile noi au trecut la o organizare bazată pe proces ceea ce determină organizațiile existente să se reinventeze.