România, membră a Uniunii Europene

Introducere

Uniunea Europeană este o organizaţie bine structurată şi complexă de cooperare interstatală, între statele europene. A început în perioada postbelică şi a evoluat încet, dar cu paşi siguri spre ceea ce este astăzi. Integrarea statelor în Uniune s-a realizat paşnic, cu guverne democratice, şi între naţiuni libere care au optat pentru aderare cu liber consimţământ.

La început concepută ca o organizaţie de cooperare între puţine state, mai precis şase, a evoluat, şi-a lărgit orizontul şi diversificat orientările politice şi economice, cuprinzând astăzi 28 de state membre, iar alte state fiind candidate la aderare.

Prima iniţiativă oficială, în direcţia Uniunii Europene, are loc în 1929 şi aparţine lui Aristide Briand, cunoscut om politic francez, artizan al Societăţii Naţiunilor, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1926), adept al unei „legături federale”, bazate pe apropierea franco-germană.

Din păcate, demersul lui Briand s-a lovit de vitregia vremurilor . Europa, sfâşiată de ambiţii naţionaliste, a intrat în cel de-al doilea război mondial. Temerile partizanilor „Mişcării paneuropene” s-au adeverit pe deplin .

Ideea unităţii europene este reluată de Winston Churchill, imediat după sfârşitul ultimei conflagraţii mondiale. Într-un discurs ţinut la Zürich, în 1946, el spunea: „. există un remediu care, dacă ar fi acceptat peste tot şi spontan, ar transforma ca prin minune toată scena şi ar face din Europa, în câţiva ani, un pământ tot aşa de liber şi fericit ca acela al Elveţiei de astăzi. Care este acest remediu suveran? Este formarea familiei europene. Noi trebuie să construim un fel de State Unite ale Europei”. Să nu fi prevăzut, oare, marele om politic britanic consecinţele înţelegerii de la Yalta (1945), când marile pretenţii teritoriale ale lui Stalin au fost satisfăcute pe seama Europei Centrale şi de Est? Să fi fost atât de mare încrederea sa în loialitatea URSS? Cert este că, un alt mare om politic occidental - generalul Charles de Gaulle, cu numai câţiva ani mai târziu, întrevedea o Europă „de la Atlantic la Urali” .

Toate acestea dovedesc că Uniunea Europeană aduce stabilitate şi prosperitate pe mai multe planuri: politic, economic, administrativ, social şi judiciar.

Cu paşi înceţi, dar siguri, în timp, Uniunea Europeană devine ca un singur stat, ţările membre fiind regiuni ale acestuia, devenind o mare forţă economică pe plan mondial, un stâlp de stabilitate în Europa şi în lume.

România a trecut printr-un proces de aderare, cu evaluări periodice ale forurilor europene competente şi cu sprijinul acordat de Uniunea Europeană a reuşit aderarea în 2007.

Pornind de la aceste elemente, am realizat prezenta lucrare, pe care am structurat-o în trei capitole.

Primul capitol, „Evoluţia integrării interstatale în Europa Occidentală”, tratează etapele de constituire şi afirmare a Uniunii Europene, cadrul constituţional al acesteia, situaţia actuală a Uniunii Europene şi perspectivele sale.

Al doilea capitol, numit „Uniunea Europeană – extinderea spre est”, etalează istoricul procesului de extindere a Uniunii Europene în Europa Centrală şi de Est, avantajele şi dezavantajele acestei extinderi, precum şi extinderile viitoare.

Al teilea capitol, „România – Stat Membru Al Uniunii Europene”, prezintă evoluţia relţiilor României cu Uniunea Europeană şi etapele parcurse de România pentru aderare.Tot în aceste capitol am enumerat avantajele şi dezavantajele integrării României în Uniunea Europeană.

Pentru România, comunitatea şi integrarea în Uniunea Europeană aduce pe termen lung o dezvoltare durabilă economic, politic şi social şi totodată ajunge să constituie un partener de încredere pentru investitorii străini.

CAPITOLUL I. EVOLUŢIA INTEGRĂRII INTERSTATALE ÎN EUROPA OCCIDENTALĂ

1.1. Etapele de constituire şi afirmare a Uniunii Europene

Încă din secolul al XVII-lea au fost elaborate proiecte de tratate pentru crearea unei federaţii europene. Cu toate acestea, ideea de Europa unită s-a concretizat abia după cel de-al Doilea Război Mondial, având la bază dorinţa de a menţine pacea pe continent.

În jumătatea de secol de construcţie europeană, Statele Membre au beneficiat de stabilitate, pace şi prosperitate economică. Principalele rezultate au fost: creşterea nivelului de trai, crearea Pieţei unice, a Uniunii economice şi monetare.

Convenţional, istoria construcţiei Uniunii Europene întruneşte cîteva etape.

Prima etapa (1946-1957: PRIMII PAŞI)

În 1946, Winston Churchill lansează un apel pentru crearea “Statelor Unite ale Europei", urmand in martie 1948, Belgia, Franţa, Luxemburg, Marea Britanie şi Olanda sa semneze, la Bruxelles, Tratatul Uniunii Occidentale. Mai apoi, în aprilie 1948, este creată Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică (OECE), în scopul de a administra fondurile acordate de către SUA pentru reconstrucţia Europei, prin planul Marshall. În 1960, OECE devine Organizaţia Europeană pentru Cooperare şi Dezvoltare (OECD).