Cuprins
- CAPITOLUL I
- SCURT ISTORIC AL SOCIOLOGIEI ORGANIZAŢIONALE
- 1. Definirea organizaţiilor pag.1
- 2. Conceptul de structură organizaţională pag.5
- 3. Clasificarea structurilor organizaţionale pag.7
- CAPITOLUL II
- PROBLEMATICA CONDUCERII
- 1. Conducerea. Stiluri de conducere pag.10
- 2. Funcţii şi dimensiuni ale conducerii pag.14
- 3. Logica actului decizional pag.18
- 4. Tipuri de decizie pag.20
- CAPITOLUL III
- SISTEMUL CONDUCERII ÎN ACTIVITATEA MILITARĂ
- 1. Definirea sistemului conducerii militare pag.22
- 2. Conţinutul şi specificul conducerii militare pag.27
- 3. Managementul organizaţiilor militare pag.30
- CAPITOLUL IV
- STILUL DE CONDUCERE ÎN ACTIVITATEA MILITARĂ
- LEADERSHIPUL MILITAR pag.33
- CAPITOLUL I
- SCURT ISTORIC AL SOCIOLOGIEI ORGANIZAŢIONALE
- 1. Definirea organizaţiilor.
- 2. Conceptul de structură organizaţională.
- 3. Clasificarea structurilor organizaţionale.
Extras din licență
1. Definirea organizaţiilor.
Scopul definirii organizaţiei este de a construi un cadru teoretic al intervenţiei organizaţionale orientate spre creşterea eficienţei organizaţiei.
O organizaţie este eficientă când este "capabilă" să-şi restructureze orientările şi să-şi redefinească sarcinile în faţa unui mediu în schimbare.
Există mai multe modalităţi convenţionale de a descrie o organizaţie. Organizaţia poate fi definită ca: structură, grup, politică, agent, cultură, şi sistem. Acestea sunt tot atâtea modalităţi de a concepe intervenţia organizaţională. O intervenţie orientată spre creşterea capacităţii de adaptare a organizaţiilor poate introduce o preferinţă pentru termenii în care este definită organizaţia, dar poate, mai ales, opera o selecţie a aspectelor relevante pentru studiul ''schimbării'' oferite de fiecare definiţie.
1.1. Organizaţia ca structură. Abordare sociologică ori teorie a birocraţiei, Weber-iană în esenţa ei, structuralismul este centrat pe două noţiuni cheie: structură şi funcţie.
Dubla centrare pe structură şi funcţie a condus la sesizarea problemei rigidităţii şi flexibilităţii structurale în legătură cu dezvoltarea organizaţională, Burns şi Stalker, ori la analiza şi alcătuirea tipologiilor structural-funcţionale, Lawrence şi Lorsch.
În acest cadru teoretic, o intervenţie organizaţională definită ca asistenţa procesului de adaptare la schimbare, are ca obiect schimbarea structurii, sau restructurarea, ca răspuns la modificările mediului relevant. Din punct de vedere al intervenţiei, adaptarea organizaţională se referă la modalităţile în care membrii organizaţiei sunt capabili să opteze pentru structuri care răspund mai eficient la condiţii schimbate ale mediului sau să creeze un mediu mai prielnic.
Având drept punct de plecare ideea ca omul este produsul mediului în care trăieşte, prezumţia de bază a acestor studii este că schimbările structurii vor antrena schimbări în calitatea funcţionării organizaţiei.
1.2. Organizaţia ca şi sistem. Termenul de sistem este central în cibernetica şi teoria informaţiei. Aplicarea acestui termen organizaţiilor a avut doua consecinţe pentru studiul lor: definirea organizaţiilor ca entităţi cu autoreglare şi evidenţierea constrângerilor reciproce dintre componente sau sistemele organizaţiei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stiinta Conducerii in Domeniul Militar - Leadershipul Militar.DOC