Strategia de Piață a Firmei SC Ropharma SA

Domeniu: Management

Conține 1 fișier: docx

Pagini : 56 în total

Cuvinte : 17157

Mărime: 720.66KB (arhivat)

Publicat de: Livia M.

Puncte necesare: 11

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Strategia de piață a firmei SC „Ropharma” SA 0
Cuprins 1
Introducere 3
Capitolul I 5
Prezentarea generală a societății „Ropharma” 5
1.1 Scurt istoric 5
1.2 Obiectivele Ropharma 6
1.3 Planul de marketing 7
Capitolul II 10
Diagnosticul economico-financiar al societății Ropharma SA 10
2.1 Diagnosticul pe baza soldurilor intermediare de gestiune la SC „Ropharma” SA 11
2.2 Sumarul politicilor contabile semnificative 16
2.3 Indicatori de rentabilitate 26
2.4 Managementul riscului 28
2.4.1 Riscul de credit 28
2.4.2 Risc de lichiditate 29
Capitolul III 30
Analiza diagnostic a societății Ropharma SA 30
3.1 Micro-mediul firmei 30
3.1.1 Furnizorii 30
3.1.2 Clienții Ropharma 31
3.2 Diagnosticul strategic 32
3.3 Diagnosticul tehnic 35
3.4 Diagnosticul comercial 37
3.5 Diagnosticul resurselor umane 38
3.5.1 Nivele ierarhice 38
3.5.2 Numărul si nivelul de pregătire a angajaților societatii 39
3.6 Diagnosticul de mediu 40
3.7 Sinteza SWOT 41
Capitolul IV 44
Strategia de dezvoltare a societății Ropharma SA 44
1.3.1 Dezvoltări recente în contextul European 48
1.3.2 Perspective de liberalizare în segmentul de retail farmaceutic 50
1.3.3 „Autorizațiile” pentru participarea la licitații 52
1.3.4 Preocupări prioritare ale Consiliului Concurenței 53
Concluzii și propuneri 55

Extras din licență

Introducere

Revoluția din Decembrie 1989 este evenimentul major care a declanșat transformări ireversibile și de profunzime în viața socială din România. Domeniul relațiilor economice a fost unul vizat cu precădere de reforma ce a intervenit în sistemul românesc, încercându-se astfel implementarea mecanismelor specifice economiei de piață. Consecința imediată a fost încercarea de a înlătura monopolul statului în economie.

O reformă economică reală vizează în mod direct cadrul juridic economic. Aderarea României la sistemul economiei de piață impunea realizarea unui cadru juridic adecvat noilor realități economice, adică reglementarea statutului juridic al agenților economici, ca principali actori ai economiei de piață, dar și a raporturilor juridice la care aceștia participă.

Într-o economie de piață, printre agenții economici cei mai importanți se numără comercianții, care pot fi persoane fizice sau societăți comerciale (persoane juridice).

Condițiile înființării noilor agenți economici și desfășurării activității lor au determinat aducerea în actualitate a dreptului comercial, ca ramură a sistemului român de drept.

Luând în considerare accepțiunea juridică a noțiunii de comerț , putem afirma că dreptul comercial reprezintă „un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele și operațiunile considerate de lege ca fapte de comerț, precum și raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant.“

Dreptul comercial, prin normele sale, reglementează astfel atât producția propriu-zisă, cât și distribuția mărfurilor sau prestărilor de servicii.

Legea nr.31 din 1990 privind societățile comerciale a completat și înlocuit prevederile depășite din Codul comercial român, acesta din urmă fiind considerat ,în continuare, singurul izvor direct de drept în materie. Codul comercial este completat cu izvoare subsidiare, în speță Codul civil, Legea nr. 21 din 1924 privind persoanele juridice completată de dispozițiile Decretului nr. 31 din 30 ian. 1954 privind condițiile generale de dobândire a personalității juridice pentru societățile comerciale. Constituția are un rol special, fiind izvorul fundamental pentru toate ramurile de drept din sistemul juridic român; în Constituție sunt reglementate principiile de organizare a activității economice, în care se prevede că „economia României este o economie de piață“(art.134).

De asemenea D.L. nr. 54/1990 și L. nr. 15/1990 sunt considerate primele reglementări care au adoptat dispoziții oportune realizării reformei mecanismului economiei planificate existent înainte de 1989.

Potrivit normelor juridice în vigoare, societățile comerciale au putut fi constituite atât sub forma unor societăți de persoane, cât și de capitaluri . La baza constituirii lor se află contractul de societate și /sau statutul societății. Acestea reprezintă actele constitutive ale societății, și ele exprimă acordul de voință inițial al societarilor.

Contractul de societate cuprinde date despre părțile contractante, obiectul societății, sediul și durata societății, capitalul social, numărul, valoarea și modalitățile de transmitere a acțiunilor sau părților sociale (dacă este cazul), drepturile și obligațiile asociaților, organele de conducere, precum și numeroase alte clauze asupra cărora părțile au căzut de acord.

Statutul societății , ca parte integrantă a contractului de societate, precizează în mod amănunțit atribuțiile adunării generale, modul de exercitare a dreptului de vot și de adoptare a deciziilor asociaților, atribuțiile și organizarea consiliului de administrație sau ale comitetului de direcție, numirea, atribuțiile, salarizarea și răspunderea administratorilor și ale cenzorilor aflați în organul de control, dar și eventualele cazuri de dizolvări și modalități concrete de lichidare a societății.

În ceea ce privește societățile comerciale cu participare străină pe teritoriul român, constituirea lor trebuie aprobată de ministerul de resort, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Pentru societățile comerciale cu participare străină de 100%, aprobarea privind constituirea lor se dă direct de Guvernul României .