Studiu privind brokerul vamal precum și a experienței sale internaționale și cooperării în domeniul vamal

INTRODUCERE

Odată cu proclamarea independenţei, Republica Moldova a demarat procesul de trecere la economia de piaţă, organizare economică indispensabil legată de fenomenul globalizării. Dezvoltarea economică a ţării se bazează tot mai mult pe cooperarea internaţională.

Unul dintre mecanismele menite să asigure securitatea economică a statului este sistemul vamal. De rând cu alte mecanisme statale, Republica Moldova a avut nevoie de crearea şi implementarea, într-un termen scurt, a sistemului său vamal. În acest scop instituţiile vamale de pe teritoriul Republicii Moldova (ale sistemului vamal dizolvat al ex-URSS) au fost subordonate Guvernului Republicii Moldova. Conform deciziilor adoptate, a fost creat Departamentul de Stat pentru Controlul Vamal, stabilindu-se principalele direcţii de activitate: asigurarea exercitării controlului la trecerea mărfurilor şi a mijloacelor, crearea centrelor de control şi a punctelor de trecere la frontieră, formarea sistemului vamal de statistică şi soluţionarea problemei tarifelor vamale. Tot atunci s-a decis constituirea punctelor de trecere şi control vamal şi instituirea Inspectoratului Vamal. Au fost adoptate un şir de legi, hotărâri ale Parlamentului, hotărâri ale Guvernului care au drept obiectiv reglementarea activităţii vamale. De asemenea, Republica Moldova a încheiat un şir de acorduri bi- sau multilaterale şi a aderat la unele mecanisme internaţionale în scopul colaborării în sectorul vamal.

Începând cu anul 1991, în Republica Moldova s-au depus eforturi considerabile pentru crearea bazei normative şi organizatorice a activităţii vamale. Cu toate acestea, constatăm că în această perioadă nu s-a făcut încă totul pentru a implementa integral principiile activităţii vamale. Situaţia la zi din acest sector nu permite să afirmăm că organele vamale exercită pe deplin atribuţiile, că scopul de asigurare a securităţii economice a statului, de apărare a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale este atins. Pe parcursul acestei perioade în cadrul activităţii vamale au apărut mai multe probleme care de repetate ori au fost în atenţia opiniei publice. În contextul examinării activităţii vamale, apare desigur şi problema transparenţei, corupţiei în acest sector.

Activitatea vamală se mai constituie din perceperea drepturilor de import şi drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală precum şi din alte activităţi de promovare a politicii vamale. Politica vamală, la rândul său, este parte integrantă a politicii externe şi interne a statului şi cuprinde arealul pilonilor principali ce ţin de asigurarea eficienţei operaţiunilor vamale, de reglementarea schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, ajutorului acordat rezolvării problemelor politice şi comerciale privind protecţia pieţei interne şi stimularea economiei naţionale şi a altor obiective stabilite de legislaţie.

Scopul prezentei lucrări este de a examina complex activitatea vamală în Republica Moldova, în special a brokerului vamal - persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislaţia, care deţine licenţă de broker vamal, eliberată de Departamentul Vamal şi care efectuează în nume propriu, dar pe contul şi la solicitarea persoanei care o reprezintă, operaţiuni de mediere în domeniul vamal. Se reflectă, în măsura posibilităţilor, problemele care există în acest domeniu, se înaintează recomandări pentru ameliorarea situaţiei, sporirea eficienţei acestei activităţi, asigurarea securităţii statului, mai cu seamă a celei economice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei în cadrul activităţii vamale.

Capitolul I

POLITICA VAMALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

1.1 Principii generale de vămuire

Conform Codului Vamal, introducerea şi scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport din ţară se efectuează în funcţie de regimul vamal sub care sunt plasate conform procedurii de vămuire stabilite de acte normative (art. 22). La rândul său, regimurile vamale se stabilesc în funcţie de scopul operaţiei şi de destinaţia mărfurilor. În funcţie de regimul vamal se aplică restricţii la introducerea/scoaterea mărfurilor, se percep drepturi de import/export, se acordă scutiri de drepturi, se stabilesc drepturile şi obligaţiile declaranţilor, precum şi responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei. Din cele menţionate mai sus rezultă că reglementările netransparente şi contradictorii în domeniul regimurilor vamale constituie un factor de bază ce facilitează fenomenul corupţiei în sectorul vamal.

Codul Vamal al Republicii Moldova stabileşte 14 tipuri de regimuri vamale care, în principiu, corespund celor utilizate în practica internaţională (pentru comparaţie Codul Vamal din 1993 prevedea numai 4 regimuri vamale). Dat fiind faptul, că prevederile Codului sunt de caracter general, iar actele care reglementează aplicarea acestuia nu au fost elaborate la timp, în activitatea curentă organele vamale s-au condus de regulamente şi ordine ale Departamentului Vamal care, de fapt, nu au fost supuse expertizei juridice şi nu au fost publicate în Monitorul Oficial, iar în lipsa acestora, deciziile autorităţilor vamale se bazau pe indicaţiile administraţiei şi interpretările personale. În consecinţă, nu au fost excluse cazurile de autorizare neîntemeiată a unor regimuri vamale, precum şi acordarea de facilităţi vamale în baza deciziilor persoanelor cu funcţii de răspundere. Numai în martie 2003 (cu întârziere de peste 3 ani) a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr.207 din 26 februarie 2003 vizând aprobarea Regulamentelor cu privire la aplicarea regimurilor vamale. Examinarea minuţioasă a regulamentelor în cauză relevă ca autorii acestora, probabil, aveau alte intenţii decât cele de simplificare şi armonizare a procedurilor vamale, deoarece este bine cunoscut faptul că reglementările şi operaţiunile complicate sunt principalele cauze ale corupţiei. Din acest context, rezultă necesitatea perfecţionării reglementărilor privind regimurile vamale prin transpunerea în legislaţia naţională a principiilor stipulate în Convenţia de la Kyoto.

Din toate 14 regimuri vamale existente cel mai des sunt utilizate importul şi exportul, care prevăd achitarea drepturilor de import (taxa vamală, TVA, accize, taxa pentru operaţiunile vamale) sau ale drepturilor de export şi punerea mărfurilor în circulaţie liberă pe/sau în afară teritoriului vamal.