Studiul privind percepțiile românilor despre femeia manager în România

Această lucrare are ca obiectiv scoaterea în evidență a diferențelor minore dintre grupul de bărbați și femei în ceea ce privește leadership-ul în Romania, faptul că femeile ajung mult mai greu în poziții de conducere și sunt foarte slab reprezentate în viața politică deși companiile care supraviețuiesc cel mai bine crizei economice sunt cele conduse de femei.

Voi defini noțiunea de “management”, evoluția acestuia pe plan mondial și în România, noțiunea de “manager” și responsabilitățile lui și voi analiza viziunea românilor despre femeia manager.

Studiul de caz s-a realizat pe baza unui chestionar completat de 120 de persoane cu vârste diferite, care provin din medii diferite, iar mai mult de jumătate din ei aveau studii superioare. Chestionarul a fost realizat sub îndrumarea coordonatorului științific Lect. univ. dr. Duțu Amalia.

Documentația pentru elaborarea acestei lucrări se bazează pe referințe bibliografice din literatura de specialitate pentru partea teoretică și pe părerile unui eșantion de 120 de persoane pentru realizarea studiului de caz.

În cadrul primului capitol am realizat o prezentare cu referire la management în general precum și a principalelor aspecte ce vizează managerul și responsabilitățile lui ce au ca rezultat formularea și implementarea strategiilor proiectate pentru relizarea obiectivelor unei companii.

Capitolul al doilea reflectă proiectarea cercetării: scopul cercetării, obiectivele și chestionarul pe baza căruia am concluzionat percepțiile românilor asupra femeilor manager din România, opinia populației cu privire la realizările femeilor manager, evaluarea opiniilor populației privind motivul pentru care aleg femeile această funcție.

Ultimul capitol intitulat “Femeia Manager”, reflectă analiza și interpretarea rezultatelor chestionarului, după ce au fost culese răspunsurile și două exemple de femei de succes care conduc companii de succes din România.

Concluziile asupra temei studiate sunt cuprinse în ultima parte a lucrării, dupa ele urmând bibliografia studiată.

CAPITOLUL I

ANALIZA MANAGEMENTULUI

1.1 Noțiunea de “management”

Cuvântul „management” derivă din latinescul „manus” (mână) și reprezintă ca expresie literară „manevrare”. Managerul este cel ce se ocupă cu manevrarea, cu conducerea, participând nemijlocit la efectuarea acțiunii. De la latinescul „manus“ s-a format în franceză „manège“, fiind împrumutat în limba engleză sub forma verbului „to manage” având ințelesul de „a administra”, „a conduce”.De aici au apărut cuvintele de „manager” și „management“ care înseamnă „conducător” și „conducere”. ”. Corespondentul semantic al managementului în limba română este „conducere“ sau sintagma „conducere științifică”.

Termenul „conducere” este tot mai mult înlocuit cu „management“, datorită nu doar predispoziției specialiștilor și publicului spre completarea limbii cu neologisme, dar și că acest termen a căpătat recunoaștere inernațională .

Activitatea de conducere a fost dintotdeauna una dintre funcțiile ținta dorite de cât mai multe persoane. Astăzi aproape toți vor să fie manageri. Oare ne putem modela pentru un astfel de post sau trebuie sa ne naștem cu abilități manageriale? Specialiștii tind să creadă că amândouă. Nu poți dezvolta, "o magistrală cu 4 benzi" acolo unde nu a fost să fie dezvoltată, și nici nu poți folosi la întreaga capacitate aceste posibilități înnăscute dacă nu le dezvolți și perfecționezi de-a lungul timpului.

„Managementul este cea mai nouă dintre științe și cea mai veche dintre arte” [J. J. Serven Screiber].Managementul poate fi considerat ca fiind cea mai veche artă întrucât reclamă din partea conducătorilor talentul de a fixa obiective, a organiza și a coordona eforturile individuale în vederea realizării obiectivelor.

Prin management ca știință se înțelege: „Studierea procesului de management în vederea sistematizării și generalizării unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode și tehnici care să contribuie la creșterea eficienței activităților desfășurate pentru realizarea unor obiective”.

„Studierea proceselor și relațiilor de management din cadrul organizațiilor, în vederea descoperirii legităților și principiilor care le guvernează și a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici și modalități de conducere, de natură să asigure obținerea și creșterea competitivității”.

În ceea ce ne privește, definim știința managementului ca fiind știința care are ca obiectiv studierea relațiilor de conducere din sistemele economico-sociale, descoperirea legităților și principiilor care guvernează aceste relații,conceperea de noi sisteme, metode, tehnici și modalități de conducere menite să asigure optimizarea funcționării acestor sisteme.

Managementul științific reprezintă managementul bazat pe utilizarea legilor, legităților, principiilor,conceptelor, metodelor și tehnicilor elaborate de știința managementului.

1.2 Evoluția științei managementului pe plan mondial și în România

Unul dintre cele mai interesante momente în istoria managementului este reliefat de faptul că dacă arta și activitatea de management este veche de milenii știinta managementului este foarte recentă , foarte tânără.

Practic, activitatea de management a început în forme simple încă din Comuna Primitivă din perioada constituirii primei structuri comerciale și economice în timp ce știința managementului a apărut în ultimul secol al mileniului 2 .

Trecerea de la un sistem la altul a determinat nu numai un nivel cantitativ al activității productive ci și o nouă activitate de management cu caracter funcțional și social din ce în ce mai bun.Începând cu modalitățile de conducere simplă din Comuna Primitivă au apărut forme de conducere din ce în ce mai dezvoltate trecând prin diferite etape ale necesităților omenești .

Acumulările cele mai mari de cunoștințe informative au început în secolele XVIII și XIX și s-au dezvoltat determinând apariția științei manageriale începând cu secolul XX.Chiar începând cu perioada feudală și capitalism au existat domenii care s-au constituit în adevărate studii de management.

Școala empirică îi consideră pe manageri ca singura forță creatoare care pune în mișcare mecanismul muncitori-ingineri- funcționari. "Managerul, spunea Drucker este elementul activ dătător de viață în orice problemă. Fără conducerea acestuia, resursele de producție rămân resurse și nu devin niciodată producție. În condițiile economiei concurențiale, în primul rând, capacitățile și acțiunile managerului determină succesul în afaceri și chiar mai mult, determină promovarea acestor afaceri.” ³

Subliniind importanța managementului, P.Drucker spunea că filozofia managementului se adresează nu numai oamenilor de afaceri, managerilor producției, ci, și aceasta în mai mică măsură, și omului obișnuit care nu este legat de această activitate. El spunea, “Omul are nevoie să știe mai mult decât oricare altul ce înseamnă managementul producției, ce dă acesta și ce, pe drept, poate să aștepte de la el. Necunoașterea funcțiilor managementului producției, a activităților lui, a normelor și responsabilităților acestuia constituie una din cele mai mari slăbiciuni ale societății industriale”.