Tipuri de personalități manageriale

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Concepte de bază ale managementului

Trăim într-o lume in permanentă evoluție. Fie că lucrăm în domeniul bancar , fie că avem propria noastră companie sau lucrăm în domeniul finanțelor sau în cel al sănatății, suntem înconjurați de oameni. În toate activitățile sunt folosite resurse umane. Astfel, dacă efectuăm o analiză asupra performanței profesionale individuale sau colective, descoperim că aceasta este influențată de o serie de dimensiuni psihologice,respectiv de cele care țin de personalitatea individuală și de cele care țin de contextul organizatoric.

Tema aleasă “Tipuri de personalități manageriale” este una foarte importantă. Această temă este foarte complexă și tine foarte mult de psihologie și de personalitatea fiecărui om în parte.

Am ales această temă deoarece mi se pare una foarte importantă în ceea ce privește managementul. Pot spune că această temă este alcătuită din două elemente. Primul element ar fi psihologia care studiază personalitatea și comportamentul oamenilor. A doua component a temei este managementul care are la bază ca desfășurarea activității eficiente și care urmărește obținerea nivelului maxim a rezultatelor sau cum a spus Mary Follet” arta de a înfăptui împreună cu alți oameni”

Tema aleasă unește aceste două științe de care sunt pasionată, așa că mi s-a părut indeal să aleg această temă.

În acest sens, exercitarea conducerii unei companii presupune existența unei persoane și anume a managerului. “Managerul deține rolul principal în dimensionarea performanțelor unității conduse, fie ea, țară, întreprindere de orice fel, instituție de învățământ sau de cultură” (Puiu, 2007, p.36). Managerul se ocupă in mod constant și organizat de activități specifice de management : organizare, coordonare, antrenare, control - evaluare.

Multe studii cu privire la activitatea managerială scot în evidență faptul că aproximativ în totalitate, managerul unei organizații este „cheia” în cadrul organizației pe care o conduce.El poate face ca climatul psiho-moral să fie unul pozitiv sau unul negativ; tot el poate influența colaborarea între oamenii din companie. Motivarea și rezolvarea problemelor pe cale amiabilă ține de felul în care managerul știe să gestioneze situația creată.

1.2 Noțiuni generale privind managementul

Termenul de management este foarte complex și are o semantică deosebită

deoarece este știința care studiază conducerea organizațiilor socio - economice și stabilește principiile și metodele prin care se poate conduce o organizație.

Multitudinea și complexitatea semantică a termenului de „management” este dată de sensurile sale multiple și anume:

- Managementul este o știință, adică un ansamblu organizat și coerent de cunoștințe care include : concepte, principii, metode si tehnici.

- Managementul este o artă, care constă în măiestria și dedicarea managerului de a aplica tehnicile științifice și metodele de coordonare în diferite situații .

- Managementul este o profesie, în care persoane specializate în tehnici manageriale sunt formate să găsească soluții pentru multiplele probleme apărute.

- „ Managementul constituie o funcție de conducere cu atribute de previziune, organizare, coordonare, antrenare și control-evaluare a activității altor persoane.”(L. Popescu Managementul firmelor moderne, 1996).

In definițiile date managementului de cei care au studiat și s-au preocupat de acest domeniu apar următoarele elemente comune :

a) găsirea unor scopuri și obiective pentru a activa în domeniu;

b) importanța coordonării eforturilor individuale;

c) aplicarea muncii este în mare parte sau în întregime făcută de alții și nu de manageri.

O definire simplă și intuitivă a managementului este: “A ști exact ce vrei să faci cu oamenii și apoi să vezi ce au făcut, acest “ceva” urmând a fi cel mai bine și cât mai ieftin făcut”.

Sistematizând toate opiniile teoretice despre management, concluzionăm că managementul științific poate fi determinat ca un sistem de măsuri și metode prin care se realizează scopurile organizației.