Turism la Băile Felix - Rezervarea locurilor pe internet la hotelul Crișana

Dezvoltarea din ultimele decenii a sectorului turistic reprezintă o caracteristică importantă a civilizaţiei contemporane, fiind favorizată de o serie de factori social-economici, cum ar fi: creşterea puternică a populaţiei mondiale şi sporirea duratei medii de viaţă; urbanizarea aproape totală a populaţiei ocupate în industria prelucrătoare şi în ramura serviciilor; creşterea veniturilor pe cap de locuitor; dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de transport care fac ca factorul „distanţă-timp” să fie practic anulat; automatizarea proceselor de producţie şi creşterea productivităţii muncii care determină scurtarea săptămânii de lucru şi deci, creşterea timpului destinat destinderii şi recreerii; creşterea continuă ă dorinţei oamenilor de a se informa.

Azi, turismul, fenomen economico-social şi cultural în acelaşi timp, este unul dintre elementele caracteristice ale contemporaneităţii, fiind un mijloc de recreere şi un act de cultură, facilitând schimbul de idei şi gânduri, contribuind la formarea intelectuală a indivizilor şi la apropierea şi înţelegerea dintre oameni. Implicând existenţa unor peisaje în echilibru, a unui mediu nedegradat, turismul reprezintă acea ramură a sectorului terţiar prin care omul caută să-şi conserve valenţele fizice şi spirituale, afectate de brutalitatea vieţii cotidiene şi de degradarea treptată a mediului înconjurător. Prin întreaga sa activitate, turismul devine o acţiune de remediere, de protecţie şi de conservare a celui mai activ element al mediului geografic-omul, care devine homo turisticus.

În economia contemporană, turismul constituie un element cheie al PIB, al forţei de muncă, este un factor important al dezvoltării regionale şi al comerţului exterior, al dezvoltării economice pentru regiunile defavorizate, zonele rurale sau cele în declin industrial. Astfel, turismul pune în valoare şi exploatează economic acel tezaur unic format din bogăţiile create de natură şi climat, sau lăsate de folclor, istorie şi civilizaţie, deoarece fără mişcare turistică toate acestea nu vor putea face obiectul unei activităţi economice capabile să creeze venituri.

Privit ca activitate economică, turismul cuprinde o gamă variată de servicii (informare, cazare, tratament, agrement etc.) ceea ce impune includerea sa în conceptul de „comerţ invizibil”. Creşterea considerabilă a încasărilor şi plăţilor pentru turismul internaţional a dus implicit la creşterea influenţei lui în cadrul operaţiunilor de comerţ invizibil şi ale balanţelor de plăţi externe, devenind astfel o formă de „export invizibil”, contribuind la intensificarea legăturilor dintre ţări. În afară de beneficiile suplimentare obţinute din expansiunea turismului internaţional trebuie menţionată şi stabilitatea veniturilor care derivă din această activitate comparativ cu fluctuaţiile de venituri din cadrul comerţului cu diferite produse.

Pe lângă contribuţia la crearea de venit naţional, la echilibrarea balanţei de plăţi şi valorificarea superioară a resurselor interne, activitatea turistică joacă un rol important în dezvoltarea unor regiuni şi localităţi din ţară, prin amenajările şi condiţiile pe care le presupune, contribuind la dezvoltarea economică şi culturală a zonei respective, la crearea unor mai bune condiţii pentru populaţia locală.

Un rol important revine turismului în ceea ce priveşte utilizarea forţei de muncă, studiile efectuate arată că fiecare o mie de vizitatori cu sejur în hotelurile unei regiuni antrenează crearea a circa 270 de oferte de muncă în turismul propriu-zis şi a 100 de locuri în activităţile care decurg din activitatea turistică, determinând ocuparea a 2% până la 7% din populaţia activă din acest sector.

Pe de altă parte turismul influenţează circuitul economic, din mijloacele financiare realizate prin consum o parte revine factorilor generatori direcţi din economie (salarii, costul cazării sau transportului), o altă parte revine statului sub forma impozitelor şi taxelor, iar cea de-a treia parte e transmisă diferitelor ramuri ale economiei pentru prestaţii anterioare. Industria turistică are un important rol de antrenare, pentru că prin trăsăturile esenţiale şi activităţile pe care le generează, turismul se plasează la interferenţa activităţilor economice cu cele sociale.

Dar, rolul turismului trebuie privit şi din punct de vedere social deoarece el contribuie la menţinerea echilibrului biologic şi fiziologic al omului contemporan, care găseşte în turism o contrapunere eficientă împotriva constrângerilor de tot felul.

1.2. DEFINIŢII ŞI CONCEPTE

importanţa tot mai mare pe care o are turismul în perioada contemporană a sporit preocupările pentru definirea cât mai exactă a acestui fenomen.

Termenul de turism îşi are originea în grecescul „turnos” sau latinescul „turnus”, ceea ce înseamnă călătorie în circuit. În Anglia secolului XVIII, termenul avea înţelesul de voiaj şi se pare că derivă din cuvântul francez „tour” (plimbare, mişcare, drumeţie în circuit). Există de asemenea referiri la o posibilă origine din ebraica veche, în care cuvântul „tur” şi „to make a tour”, care semnifică: primul, o călătorie circulară, o excursie, plimbare sau călătorie scurtă, iar al doilea are sensul de a face ocolul unei ţări.

În sensul contemporan al cuvântului, turismul este un fenomen social-economic care cuprinde totalitatea relaţiilor care au loc în societate, în procesul utilizării timpului liber, atât în interiorul unei ţări cât şi în circuitul schimbului de valori spirituale sau materiale dintre ţări. Conceptul de turism are un conţinut complex deoarece înglobează nu numai măsurile menite să asigure realizarea circulaţiei turistice, ci şi sectoarele care concură direct la satisfacerea nevoilor turistice.

De-a lungul timpului mulţi cercetători şi-au îndreptat atenţia spre acest fenomen, care prin numărul tot mai mare de participanţi devine un fenomen de masă. Profesorul elveţian W. Hunziker în anul 1940 definea turismul ca fiind: „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atât timp cât deplasarea şi sejurul nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau de activitate lucrativă oarecare”.

Cu toate acestea, societatea de consum şi problemele legate de acestea au inspirat şi unele definiţii negativiste ale turismului, ca cea a psihologului Claire Lucques care consideră turismul: „o cheltuială inutilă şi nefastă, consecinţă a tendinţei spre risipă şi distrugere a bogăţiilor materiale în scopul satisfacerii plăcerii, dar care nu poate restabili echilibrul afectiv al individului alienat acest comportament fiind încurajat de piaţa capitalistă în scopul obţinerii de profituri”. Această definiţie e considerată tendenţioasă, considerând ca principală motivaţie a turismului o trăsătură negativă a comportamentului uman, neglijând motivaţia reală: dorinţa de refacere, cunoaştere şi instruire.

Pentru aprecierea unitară a mişcării turistice şi în scopuri statistice, comitetul de statisticieni ai Ligii Naţiunilor Unite a recomandat încă din 1937,următoarea definiţie pentru turistul internaţional: „ orice persoană care se deplasează pentru o durată de cel puţin 24 ore într-o ţară, diferită de cea în care se află domiciliul său permanent”. Sunt considerate astfel ca turişti persoanele care se deplasează în alte localităţi în scopul de a participa sau asista la competiţii sportive, conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice, misiuni diplomatice sau cei care călătoresc pentru afaceri. Din categoria turiştilor nu pot face parte: persoanele care vin într-o ţară cu sau fără contracte de muncă, cu scopul de-a exercita o activitate remunerată sau ocupă o funcţie; studenţi care locuiesc temporar în străinătate, persoane cu domiciliul într-o ţară învecinată sau într-o altă ţară, persoanele care circulă provizoriu în zonele de frontieră, călătorii aflaţi în tranzit, chiar dacă durata călătoriei lor depăşeşte 24 ore.

În 1950 Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism include elevii şi studenţii în categoria turiştilor şi consideră ca „excursionist”: orice persoană care călătoreşte pentru plăcere proprie pe o durată mai mică de 24 de ore, într-o altă ţară decât cea de reşedinţă şi nu exercită o ocupaţie lucrativă.

La Conferinţa Internaţională a ONU privind turismul ( Roma 1963 ) se introduce conceptul de vizitator temporar, adică orice persoană care se deplasează în altă ţară, decât cea în care îşi are reşedinţa permanentă, pentru orice alt scop decât acela de-a exercita o profesiune remunerată.

La Conferinţa Internaţională asupra Turismului şi Statisticii Turismului de la Ottawa (iunie,1991) s-au recomandat noi definiri ale conceptelor de bază din turism.