Analiza Structurii Funcționale a Suprafeței de Vânzare

Introducere

Comerţul reprezintă o categorie economică, proprie producţiei de mărfuri, care exprimă relaţiile economice ce se stabilesc între oameni în cadrul schimbului de mărfuri şi de activităţi.

Comerţul este activitatea de mijlocire a schimbului, separată de producţia propiu-zisă, având ca funcţie principală înfăptuirea distribuţiei mărfurilor potrivit relaţiei: bani-marfă-bani .

Obiectul activităţii comerciale îl constituie marfa şi operaţiunile de vânzare - cumpărare aferente ei.

Pentru a răspunde în egală măsură atât intereselor producătorilor de mărfuri cât şi celor ale cumpărătorilor, comerţul trebuie să îndeplinească un rol economic şi social bine precizat, care se concretizează într-o serie de funcţii specifice.

Rolul sau funcţiile economice ale comerţului vizează în principal mişcarea fizica a mărfurilor şi procesele complexe de vânzare - cumpărare ale acestora, în timp ce rolul sau funcţiile sociale sunt legate de satisfacerea necesităţilor de consum ale populaţiei.

Punctul de vânzare se poate defini ca fiind locul de vânzare permanent în care pătrunde clientul şi unde el îşi efectuează cumpărăturile. Acesta poate fi un centru de decizie autonom (comerciant independent), sau numai una din entităţile spaţiale aflate în posesia unei firme comerciale, care poate să exploateze diferite forme de organizare a activităţii de comerţ: magazin, magazin-depozit, depozit.

Magazinul este un sistem constructiv, proiectat a etala, a depozita şi a vinde mărfuri consumatorilor finali, respectiv clientelei sale. O asemenea definiţie sugerează necesitatea existenţei unui plan general al magazinului, în care elementele sale definitorii să ofere în mod distinctiv de organizare şi funcţionare.

Un magazin trebuie să prezinte o imagine proprie care să-l individualizeze faţă de concurenţii săi. Imaginea magazinului poate fi definită ca percepţia consumatorilor asupra magazinului şi atributelor sale, puse în valoare de un pachet de caracteristici: amplasarea magazinului, mărimea şi structura asortimentului de mărfuri, ambianţa şi organizarea interioară, mijloace promoţionale, amenajarea de ansamblu.

Aceste caracteristici sunt percepute sinergetic de către clienţi, ca fiind acele elemente care definesc personalitatea magazinului. Întrebaţi cum apreciază personalitatea magazinului, consumatorii vor răspunde folosind termeni ca: cinstit, corect, demn de încredere, captivant, foarte interesant, etc. tot astfel descriind şi facilităţile fizice oferite: curăţenie, uşor de găsit, loc de parcare, etc.

O listă de atribute nu pot fi exhaustivă. Fiecare magazin, în funcţie de politica sa comercială, de particularităţile zonei de atracţie, poate avea şi alte atribute.

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole. Capilolul 1 face o prezentare teoretică a tehnicilor de amenajare a unui punct de vânzare. În capitolul 2 este prezentat hipermarketul Plus Discount, se realizează o analiză a micromediului organizatiei, o analiză SWOT a activitătii desfăsurate în cadrul acestui hipermarket precum si o analiză economico-financiară a organizatiei în perioada 2008-2010. Capitolul 3 face o prezentare a modului de organizare a spatiului de vânzare al hipermarketului Plus Discount si o analiză a principalilor indicatori de eficientă ai raionului de electrocasnice din cadrul acestui hipermarket.

Capitolul 1.

TEHNICI PRIVIND AMENAJAREA UNUI HYPERMARKET

Punctul de vânzare se poate defini ca fiind locul de vânzare permanent în care pătrunde clientul şi unde el îşi efectuează cumpărăturile. Acesta poate fi un centru de decizie autonom (comerciant independent), sau numai una din entităţile spaţiale aflate în posesia unei firme comerciale, care poate să exploateze diferite forme de organizare a activităţii de comerţ: magazin, magazin-depozit, depozit.

Hypermarket, magazin de dimensiuni foarte mari (suprafaţa minimă de vânzare este de 2.500 mp, 5.500 mp în medie), ajungând şi la peste 20.000 mp, care desface un asortiment larg de bunuri cu circulaţie rapidă dar şi alte categorii de produse (circa 35.000 - 40.000 de referinţe), în sistem autoservire (în aproape toate raioanele), la preţuri joase/competitive (engl. - popular prices). Dispune de vaste parcări proprii şi staţie de alimentare cu carburant şi practică o marjă de adaos relativ scăzută (pana la 20%), fiind orientate către o politică de imagine şi de calitate, promovarea unor marci proprii şi de distribuţie.

1.1.Designul unui hypermarket

Designul unui hypermarket reprezintă rezultatul combinării a două elemente care favorizează crearea universului de seducţie a clienţilor, determinând în mare parte dacă şi cât vor cheltui consumatorii în plus faţă decât prevăzuseră iniţial. Cele două elemente care contribuie conjugat la crearea stilului particular al magazinului sunt:

- designul exterior: faţada; vitrina / vitrinele; accesul îrr magazin;

- designul interior: pereţii interiori;.pardoseala; plafonul; iluminarea; sonorizarea.

Designul unui hypermarket trebuie să creeze, prin atributele mediului său fizic, o ambianţă care: