Băuturi Răcoritoare

1. ISTORIC

Producerea industrială a băuturilor răcoritoare a început în anii 1830 evoluând de-a lungul unei perioade mari de timp. Predecesorii băuturilor răcoritoare au fost amintiţi acum mai bine de 2000 de ani, când Hippocrates, a descoperit că apele minerale ar putea fi benefice pentru sănătate. Grecii şi romanii foloseau aceste ape pentru îmbăiere şi relaxare. După aproape o mie de ani apele minerale au fost utilizate ca sortimente răcoritoare şi nu doar în scop terapeutic. Multe legende şi mituri amintesc despre efectul benefic al acestor ape în tratarea unor boli ca artrite, indigestii, etc. Mai târziu, fizicienii şi oamenii de ştiinţă au început să studieze aceste ape minerale, descoperind o cale de a produce ape carbonatate artificial. Odată cu această descoperire, a fost doar o chestiune de timp până când băuturile răcoritoare au ajuns în mâna consumatorilor.

În anii 1830, atât apele minerale naturale, cât şi cele artificiale erau considerate produse sănătoase şi răcoritoare. Dar farmaciştii, crezând că pot îmbunătăţii proprietăţile lor curative, au experimentat cu o mulţime de adaosuri, de la coajă de mesteacăn la păpădie. Astfel au fost descoperite câteva arome şi sortimente foarte interesante: ginger ale, root beer, sarsaparilla, lămâie şi căpşuni, care au devenit cele mai populare arome. În acele vremuri, industria băuturilor răcoritoare era o afacere sezonală, funcţionând mai ales în timpul lunilor de vară. Pentru mulţi ani, farmaciştii erau forţa conducătoare care asigura rafinamentul băuturilor răcoritoare şi multe din aromele şi combinaţiile realizate. Cu timpul, cererile de băuturi răcoritoare au crescut.

Îmbutelierea produsului s-a dovedit dificilă la început, deoarece presiunea dioxidului de carbon împiedica astuparea cu dop a sticlelor. A devenit clar că dacă se dorea comercializarea băuturilor răcoritoare cu păstrarea timp îndelungat a proprietăţilor lor organoleptice, trebuia să se găsească o metodă de închidere a sticlelor. Inventatorii au lucrat mulţi ani pentru a găsi o soluţie, prezentând circa 1500 de diferite dopuri, capsule şi capace pentru sticlele de băuturi răcoritoare.

Apoi, în 1892, a fost inventat capacul tip coroană, care a revoluţionat complet industria băuturilor răcoritoare prin prevenirea eliberării dioxidului de carbon din sortimentele îmbuteliate. De fapt a fost cea mai importantă descoperire în domeniul băuturilor răcoritoare pentru mai mult de 70 de ani.

Începând din anii 1920 se poate vorbi de producerea pe scară industrială a băuturilor răcoritoare. Inventarea ,, pachetelor pentru acasă ’’ , primul pachet de carton pentru şase sticle, a făcut mai convenabil transportul acasă la consumator. Utilizarea acestor pachete a dus la creşterea consumului şi a popularităţii băuturilor răcoritoare. Apariţia automobilelor a creat o nouă eră, ajutând la răspândirea cu rapiditate a produselor răcoritoare. Staţiile de întreţinere au devenit un cadru propice pentru răcoritoarele îmbuteliate şi camioanele de distribuţie au devenit mai potrivite pentru a satisface cererea tot mai mare.

În anii 1920 au apărut primele maşini automate de vânzare a băuturilor răcoritoare, aducând un suflu nou acestei afaceri. Noi tehnologii au ajutat producătorii de băuturi răcoritoare să asigure cererile tot mai mari ale consumatorilor prin creşterea semnificativă a disponibilităţii produsului: tradiţionalele cutii de şase sticle au devenit cutii de opt sticle, apoi au apărut cutii din ce în ce mai mari.

Până în anii 1890, îmbutelierea se efectua în butelii de sticlă iar sigilarea şi ambalarea erau aproape în totalitate operaţii manuale. Extinderea nu era posibilă fără introducerea unui proces mecanizat. Acest lucru s-a schimbat între anii 1890 şi 1910, când au fost inventate maşini automate, care au făcut industria băuturilor răcoritoare mai eficientă şi mai productivă. Răspunzând cererii consumatorilor, această industrie a scos pe piaţă, în anii 1950, băuturile răcoritoare la pahar şi sortimentele dietetice. Cu timpul, industria băuturilor răcoritoare s-a dezvoltat, prin crearea unor noi arome, vânzarea produselor la cutie în automate şi invenţia sticlelor PET.

Majoritatea băuturilor răcoritoare populare în ziua de azi sunt produse din concentrate de aromă sau baze de băuturi, produse după formule secrete aparţinând companiilor autorizate. Instalaţiile de îmbuteliere sunt automate, nepoluante şi pot produce un număr de 2000 de containere pe minut în fiecare linie de operare. Echipamente sofisticate conduc întregul proces, de la procedeele delicate de amestecare, la îmbuteliere şi ambalare. Monitorizând constant întregul proces, computerele şi operatorii se asigură că fiecare produs îndeplineşte standardele controlului de calitate.

Evenimente importante în dezvoltarea băuturilor răcoritoare:

1798 – s-a introdus pentru prima dată termenul de ,, apă minerală ’’

1809 – a fost publicat primul patent pentru fabricarea apelor minerale artificiale

1835 – a fost îmbuteliată pentru prima dată apa minerală

1850 – este utilizată pentru prima dată, la îmbutelierea apei minerale, o maşină manuală de umplere şi închidere a sticlelor

1851 – în Irlanda a fost introdus sortimentul ,, ginger ale’’

1861 – băuturile răcoritoare primesc denumirea de ,,pop’’

1881 – este introdus primul sortiment cu aromă de cola

1892 – invenţia dopului tip coroană

1899 – a apărut prima maşină de fabricat recipiente de sticlă

1913 – căruţele trase de cai sunt înlocuite cu camioane de livrare, începând o nouă eră pentru industria băuturilor răcoritoare

1920 – maşinile automate au început să distribuie băuturi răcoritoare la pahar

1923 – au fost introduse cartoanele pentru şase sticle

1934 – sunt utilizate etichete colorate, pentru a face reclamă produsului

1952 – este introdusă prima băutură răcoritoare dietetică

1958 – este introdusă prima cutie de aluminiu

1959 – este introdusă prima băutură Cola-dietetică

1965 – în maşinile automate apar băuturile răcoritoare în pahare de aluminiu

1970 – sunt folosite pentru prima dată sticlele de plastic pentru îmbutelierea băuturilor răcoritoare

1973 – au fost descoperite sticlele PET

1991 – companiile de băuturi răcoritoare au început utilizarea sticlelor PET

2. BĂUTURI RĂCORITOARE SLAB ALCOLIZATE

2.1. Alcopops, designer drinks, băuturi alcoolice aromatizate

Băuturile răcoritoare slab alcoolizate sunt cunoscute sub denumirea de „alcopops’’ sau ,,designer drinks’’. Ele sunt în general băuturi răcoritoare alcoolizate, cu un conţinut de alcool etilic cuprins între 4 şi 6 % în volume.

Termenul ,, alcopops’’ a pătruns în vocabularul anilor 1990. Invenţia australiană care a apărut prima dată pe piaţă în Marea Britanie în vara anului 1995, a avut o evoluţie uimitoare, care a depăşit orice prevedere. Acesta a reprezentat unul dintre cele mai dinamice sectoare ale pieţei băuturilor alcoolizate în ultimii ani iar explozia continuă. Consumul total de alcopops în Europa în 1996 era de 120 milioane de litri, comparativ cu 30 milioane de litri în 1995. În 1996, Hooper’s Hooch a fost sortimentul cu cea mai rapidă creştere între băuturile alcoolizate, cu o rată de creştere uimitoare de 232%. Piaţa de alcopops în regiunea Asia-Pacific a cunoscut o creştere similară, dar mai lentă decât în Marea Britanie.

În figura 2.1. se prezintă evoluţia mondială a producţiei de alcopops, în milioane litri.

Figura 2.1. Alcopops si evoluţia lor în ultimii 60 de ani

În figura 2.2 este prezentată o paralelă între dinamica vânzărilor pe piaţa laptelui şi cea a băuturilor răcoritoare slab alcoolizate.

Figura 2.2. Consumul de băuturi răcoritoare comparativ cu consumul de lapte

Iniţial adresându-se tinerilor între 18 şi 25 de ani, având arome dulci, ambalaje colorate şi nume ca ,, Two Dogs’’, ,,Shotts’’, ,, Thickhead’’ şi ,,TNT’’, produsele au fost curând atacate de media, sugerându-se că aceste băuturi încurajează tinerii, inclusiv minorii, să consume mari cantităţi de alcool, fără a aprecia tăria produselor, care aveau în general aproximativ 5% alcool în volume. Controversele au fost alimentate când au apărut o serie de băuturi alcoolice cu lapte, cu nume ca ,,Moo’’ şi ,,Super Milch’’. Aceste băuturi cu lapte şi arome de fructe, conţineau 5% alcool şi puteau păcăli uşor tinerii creduli.