Cercetarea Preferințelor Consumatorilor pentru Produse Ecologice

INTRODUCERE

Trăim în “secolul vitezei”, iar acest lucru pare să-şi fi pus amprenta asupra modului nostru de viaţă în ultima perioadă. La fel ca şi în alte ţări de pe glob, românii au un stil de viaţă din ce în ce mai puţin sănătos.

Prima problemă şi cea mai importantă o reprezintă alimentaţia. Din lipsă de timp sau comoditate, multe persoane au o alimentaţie necorespunzătoare, preferând să consume produse de tip fast-food, semipreparate sau alte produse modificate genetic.

În ultimii ani a apărut un nou trend pe piaţa alimentelor din România, şi anume produsul ecologic.

Produsele ecologice, numite şi produse bio sau organice (SUA), cunosc un veritabil succes. Gama de produse s-a diversificat din ce în ce mai mult: de la legume la carne, lactate sau ouă, până la băuturi sau dulciuri.

Moda produselor ecologice începe să câştige tot mai mult teren ȋn România, deşi conform unor studii realizate, consumul de produse ecologice în România este foarte scăzut, aproximativ 1% din totalul alimentelor, în timp ce în Europa de Vest media este de 3-5%.

În această lucrare s-a urmărit cercetarea preferinţelor consumatorilor pentru produsele ecologice. Acest studiu s-a realizat cu ajutorul unei cercetări de marketing calitativă a pieţei din România a produselor ecologice în scopul obţinerii de informaţii referitoare la preferinţele şi atitudinea consumatorilor faţă de produsele ecologice precum şi a profilului consumatorului.

Obiectivele principale ale acestui studiu fiind determinarea gradului de cunoaştere referitor la gama de produse, la frecvenţa consumului acestor produse, la impactul pozitiv asupra sănătăţii al consumului de produse ecologice, motivul pentru care se apelează la aceste produse şi cât ar fi dispuşi românii să plătească pentru un produs ecologic în comparaţie cu un produs convenţional.

Pe ansamblu, studiul evidenţiază înclinaţia românilor către produsele ecologice.

Deşi în prezent produsele ecologice îşi fac cu greu simţită prezenţa pe masa noastră, se prevede o creştere printre alimentele consumate, odată cu educarea populaţiei, cu creşterea nivelului de trai şi susţinerea producătorilor care produc ecologic.

CAPITOLUL I. PRODUCŢIA ŞI PRODUSELE ECOLOGICE

1.1 Conceptul de produs ecologic

Produsul ecologic este, în primul rând , obţinut din materie primă (ingrediente) provenite din agricultura ecologică, în procesarea lui nu s-au folosit ieribicide, pesticide, hormoni, nu conţine aditivi sau alte substanţe chimice de sinteză, nu este modificat genetic, este lipsit de reziduuri toxice şi are un conţinut echilibrat de substanţe bioactive şi minerale.

Conform definiţiei, dată de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură FAO (Food And Agriculture Organization) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii OMS în “Codul Alimentarius”, agricultura ecologică reprezintă un “sistem integral de gestionare a procesului de producţie, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului. Agricultura ecologică pune accent pe folosirea unor practice de gestionare corespunzătoare, în loc de introducerea unor produse fabricate afară din ferma respectivă, şi ia ȋn consideraţie condiţiile din fiecare regiune în parte care necesită sisteme, bine adaptate specificului acestei regiuni. Aceasta se poate realiza prin folosirea, unde este posibil, a metodelor agronomice, biologice şi mecanice în loc de folosirea materialelor sintetice pentru anumite operaţii ȋn cadrul sistemului.”

Agricutura ecologică promovează sisteme de producţie durabile, diversificate şi echilibrate, în vederea prevenirii poluării recoltei şi mediului. Producţia ecologică în cultura plantelor, fără utilizarea produselor tradiţionale nocive, cunoaşte o preocupare specială de câteva decenii în ţările dezvoltate economic. Interesul pentru produsele şi producţia ecologică este în continuă creştere şi în ţara noastră.

Agricultura ecologică a luat naştere la începutul secolului XX, însă principiile acestui sistem de agricultură au fost promovate după cel de-al doilea război mondial, de către consumatorii şi medicii preocupaţi de efectul alimentelor asupra sănătăţii oamenilor.

Agricultura ecologică a apărut ca o alternativă la practica intensivă, convenţională de agricultură bazată pe maximizarea producţiilor.

Agricultura ecologică (organică) poate fi definită ca un sistem de producţie care evită sau exclude larg utilizarea fertilizatorilor compuşi sintetic, pesticide, regulatori de creştere şi aditivi în hrana animalelor. Sistemele de agricultură organică se bazează pe rotaţia culturilor, folosirea resturilor din cultură, a dejecţiilor animaliere, a bălegarului, a reziduurilor organice din afara fermei.