Competitivitatea Economică și Avantajele Competitive ale Firmelor

INTRODUCERE

Definirea riguroasă a competitivităţii este dificilă sau, probabil, chiar imposibilă; ea nu poate fi formulată în mod concis datorită multiplelor componente - pe termen scurt, mediu, lung - pe care le incumbă, şi a numeroşilor indicatori prin care poate fi relevată şi a nivelurilor de referinţă (produs, firmă, industrie, economie naţională etc.). În plus, înseşi firmele competitive, care reuşesc, au grade de competitivitate diferite, iar sursele competitivităţii nu sunt întotdeauna aceleaşi.

Competitivitatea ţine, în sens îngust, de condiţiile interne, proprii ale firmei, condiţii care exprimă toate componentele şi funcţiunile care o definesc. Dintr-o asemenea perspectivă, se propune ca pentru aprecierea competitivităţii la nivel micro (ca suport pentru cea macro) să se calculeze Indicele Competitivităţii Curente (ICC), bazat, în principal, pe aprecieri cuprinse în chestionare şi sondaje de opinie la care participă persoane reprezentative care îşi desfăşoară activitatea în companii naţionale, oficiali guvernamentali, mari exportatori şi reprezentanţi ai companiilor multinaţionale care operează în respectivele ţări.

Problematica competitivităţii unei economii naţionale, deşi a devenit o preocupare centrală în dezbaterile ştiinţifice, în acţiunile practice ale guvernelor şi companiilor, în prezent nu dispunem de o teorie închegată şi convingătoare. Punctele de vedere individuale, dar mai ales explicaţiile parţiale sunt numeroase, dar sistematizarea şi sintetizarea lor nu este încă realizată: forţa de muncă ieftină şi abundentă, dotarea cu resurse naturale şi capital tehnic, cursul de schimb şi rata dobânzii, calitatea politicilor economice şi relevanţa „ţintelor" pe care şi le propun, performanţele practicilor manageriale şi a relaţiilor interumane sunt doar câteva dintre variabilele care ar influenţa competitivitatea unei naţiuni. Fiecare dintre ele conţine ceva adevăr, dar insuficiente pentru a formula o teorie.

Diverse alte accepţiuni - nivelul redus al costului forţei de muncă, fiscalitate scăzută, deprecierea monedei naţionale, exporturi crescute sau resurse naturale abundente - sunt fie rezultate ale unei competitivităţi crescute, fie eventuale stadii ale dezvoltării competitive, fără a fi factori sau nici măcar condiţii necesare.

În acceptiunea Uniunii Europene competitivitatea înseamnă, cumulativ, productivitate şi avantaj comparativ, pe plan internaţional. Productivitatea subsumează, în fapt elementele intrinseci avantajului comparativ, însă include o gamă mai largă de factori. Şi în viziunea comunitară, o competitivitatea este determinată de creşterea productivităţii".

Avantajul competitiv se fundamentează pe economia normativă ale cărei analize oferă prescripţii sau formulări, mai degrabă, despre ceea ce trebuie să fie decât despre ceea ce este. Noul concept se bazează pe politici active, selective şi directionate către realizarea anumitor ţinte în contextul mecanismelor concurenţiale de piaţă.

Competitivitatea ţine, în esenţă, de condiţiile interne, proprii ale firmei, condiţii care exprimă toate componentele şi funcţiunile care o definesc. Într-un sens larg, competitivitatea constă în capacitatea firmei de a înfrunta concurenţa prin mărfuri care rîspund clienţilor (prin preţ, calitate şi diversitate), iar performanţele economice îi remunerează pe participanţi în funcţie de productivitatea marginală a factorului de producţie ce îl deţin. Ea este posibilă în măsura în care firma deţine un avantaj concurenţial şi a cărei afirmare (pe piţa naţională sau internaţională) îşi are izvorul în condiţiile interne ale firmei şi pe care mediul concurenţial le poate favoriza sau inhiba.

Astfel, în sinteză, competitivitatea reprezintă capacitatea de a face faţă concurenței, fiind legată de un mediu concurențial dat şi de posibilitatea de a obține performanţe în urma participării pe piaţă (de aprovizionare, desfacee, financiar-monetară, a forței de muncă etc.). În vorbirea curentă a fi competitiv înseamnă a reuși cel puţin la fel de bine că alții. O firmă este competitivă atunci când, datorită condițiilor de care dispune (factori de producție, capacități manageriale şi de marketing, resurse financiare, tehnice şi de creativitate ), obține un avantaj durabil faţă de competitori (în pivinţa costului, diversității, calității şi reînnoirii ofertei), asigurând dividende normale pentru acţionari, resusre pentru autofinanțarea satisfăcătoare şi remunerației forței de muncă, corelată cu productivitatea.