Corporațiile Transnaționale

Traim vremuri în care ceva fundamental se întâmpla. Modelele politice, stilurile de viata, strategiile de afaceri, sau sistemele de protectie sociala stabilite de la cel de-al doilea razboi mondial încoace sunt supuse unor puternice presiuni ale shimbarii. Mai mult. Pare ca s-au atins limitele unor mai vechi certitudini.

Pe plan mondial, are loc abandonarea unor practici puternic încetatenite, a unor certitudini sedimentate vreme îndelungata.

Astfel marile companii japoneze au început sa renunte la practica angajarii pe viata, institutia sociala cea mai reprezentativa pentru aceasta tara. În Italia unde firma de familie a reprezentat piatra de temelie a economiei, are loc un proces lent dar inevitabil de diminuare al acestora. Tarile din America Latina, s-au angajat într-o competitie surda între ele în directia deschideri lor catre fluxurile comerciale internationale, a reglementari economiei si privatizari întreprinderilor de stat.

Întrebati în repetate rânduri despre motivele pentru care au loc astfel de schimbari, managerii sau oficialii guvernamentali au oferit si ofera una si aceeasi explicatie : „Trebuie sa ne mentinem (sau sa devenim) competitivi într-o economie globala.”

Renato Ruggerio fost director general al Organizatiei Mondiale a Comertului declara cu ceva ani în urma: „Traim într-o economie mondiala a momentului. Adesea ne sculam în sunetul unui radio-desteptator fabricat în Singapore sau Hong Kong. Dupa ce am baut o cafea columbiana, în timp urmaream un jurnal de stiri pe un post de televiziune american, ne îmbracam întru-un costum italian confectionat din lâna australiana. Ne urcam dupa aceea într-un automobil german montat în Slovacia, pentru a merge sa lucram într-o companie transnationala, al carui sediu central a fost proiectat de un arhitect chinez sau finlandez. Aici, materialul de birou provine din Coreea de Sud, Statele Unite sau dintr-o tara europeana. Prânzul se poate servi într-un restaurant mexican administrat de un marocan, pentru a putea apoi asista la o reuniune internationala asigurata de o duzina de sisteme de comunicatii nationale”1

Renato Ruggerio nu face o trecere în revista a principalelor momente ale unei zile ci, evidentiaza caracteristicile cotidiene ale unui fenomen de profunzime din economia mondiala actuala.

Parasim progresiv o lume în care economiile nationale sunt relativ izolate între ele prin bariere în calea fluxurilor comerciale si investitionale, prin distante fizice, diferente de fus orar si de limba, prin reglementari guvernamentale, sisteme culturale si medii de afaceri, pentru a ne îndrepta spre o lume în care economiile nationale fuzioneaza într-un imens sistem economic interdependent.

Acest proces denumit în mod uzual globalizare înseamna de fapt cresterea interconexiunilor dintre societati, astfel încât evenimentele ce se petrec într-o anumita parte a lumii influenteaza, intr-o masura tot mai mare oameni si societati situate intr-o alta parte a lumii. Lumea de azi pare „a se comprima” oameni putând simti si experimenta, în mod direct acelasi lucru. Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl reprezinta sistemul World Wide Web, dar si reteaua de posta electronica, care au transformat comunicatiile într-o maniera ce nu putea fi anticipata nici macar cu cinci ani în urma. Acestea sunt cele mai evidente exemple, dar pot fi aduse si altele: comunicatiile planetare prin televiziune, cotidienele cu circulatie mondiala, miscarile sociale internationale precum Amnesty sau Greenpeace, francizele globale, cum sunt McDonald’s, Coca Cola, Pizza Hut, dar si problemele si riscurile globale, precum poluarea mediului, SIDA, terorismul international, traficul cu arme si droguri, etc.

Iar în cadrul acestui proces atât de complex, corporatiile transnationale fara îndoiala joaca un rol si au un cuvânt destul de important de spus.