Franchisingul - Garanție a succesului în afaceri

De-a lungul timpului afacerile au avut o dezvoltare mai accentuată sau mai redusă datorită unor numeroşi factori. Originea afacerilor se pierde în negura timpului, acestea având o evoluţie sinuoasă, cu perioade de glorie şi decădere, cauza acestei evoluţii constituind-o modul în care ele au fost percepute de-a lungul timpului :

- Antichitate - în vechiul Regat Babilonian afacerile erau în floare, atunci apărând şi Codul lui Hammurabi, care prevedea principiile de comportament şi conduită ale comercianţilor şi vânzătorilor ambulanţi;

- Evul mediu - această perioadă este una de stagnare, sistemul feudal şi biserica catolică inhibând dezvoltarea economică, doar în ultima parte a evului mediu înregistrându-se o modificare importantă, în special în oraşele-republică italiene. Comerţul fiind considerat o activitate degradantă, clerul, nobilii, militarii nu puteau face acte de comerţ, în schimb negustorii nu aveau banii necesari pentru a-şi desfăşura normal activitatea lor. Soluţia găsită a fost apariţia formei de asociere „societa en comandita semplice”- societatea în comandită simplă, existentă şi astazi în unele ţări. În felul acesta, se unea capitalul nobililor, militarilor şi clerului cu priceperea negustorilor - oameni fără odihnă - pentru a obţine satisfacţii ambele părţi;

- Capitalismul etic - dezvoltarea urbanismului şi comerţului de peste mări odată cu „marile descoperiri” au schimbat atitudinea faţă de afaceri în general şi faţă de comerţ în special. Un rol important în schimbarea opticii despre afaceri a avut şi religia. Werner Sombart arată că iudaismul a fost cel care a avut un rol esenţial în schimbarea acestei optici. Deoarece evreii nu puteau deţine pământ în Europa şi le era interzis să desfăşoare activităţi în anumite domenii, ei au fost împinşi spre domeniul afacerilor, la acestea adăugându-se şi valorile iudaice : sobrietatea, economia şi autocontrolul. Max Weber arată în lucrarea „Etica protestantă şi spiritul capitalist” că protestantismul a avut un rol fundamental în schimbarea atitudinii faţă de afaceri şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Modificarea atitudinii faţă de afaceri are şi explicaţii de natură economică. Apariţia în anul 1776 a cărţii lui Adam Smith „Avuţia Naţiunilor” a fost esenţială pentru fundamentarea teoretică şi dezvoltarea eticii capitaliste. Adam Smith a pledat pentru libertatea economică - principiul laissez-fair-ului - pe baza premisei că prin maximizarea interesului personal, fiecare individ va aduce beneficii şi avantaje pentru întreaga societate. „Mâna invizibilă” a pieţei şi concurenţa creată vor asigura maximizarea beneficiilor sociale, intervenţia statului fiind considerată negativă. El a argumentat că piaţa liberă este un mecanism ingenios, care este reglementat de cerere şi ofertă. Mâna invizibilă de astăzi este competiţia, care aduce preţuri mai mici, servicii mai bune, calitate superioară şi o mai mare varietate de bunuri şi servicii. Tocmai de aceea Adam Smith a fost considerat „părintele economiei”.

- Perioada contemporană - în perioada contemporană afacerile au luat o amploare fără precedent. Progresele realizate în tehnologie şi comunicaţii reduc distanţele şi timpul, consecinţa fiind rezultatul globalizării pieţelor, în condiţiile menţinerii specificului local. Chiar şi micile firme se implică în afacerile internaţionale, internaţionalizarea ne mai fiind un apanaj al marilor corporaţii.

Datorită evoluţiei foarte avansate a afacerilor economice au apărut o serie de tehnici de afaceri economice cum ar fi : contrapartida, lohn-ul, leasing-ul, franchising-ul,etc.

În lucrare, voi prezenta una dintre tehnicile de afaceri economice de succes, despre care apreciez că a avut un impact deosebit în economia românească, şi anume Franchising-ul.

CAPITOLUL I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE FRANCHISING

1. Apariţia şi evoluţia franchisingului

Încă nu există o istorie „oficială” a francizei, dar majoritatea sunt de acord că aceasta nu este o invenţie exclusivă a secolului XX. Cei mai mulţi plasează primele relaţii de franciză în Evul Mediu, când regii, lorzii sau suveranii acordau diferite drepturi de utilizare a pământurilor, de vânătoare sau de organizare de târguri şi iarmaroace pe posesiunile acestora.

Conform unor opinii, relaţii de franciză existau şi în China antică, unde prin anii 200 î.e.n., un negustor a pus bazele primului lanţ de magazine. De asemenea, exista şi o formă de relaţie de franciză între conducătorii de ricşe şi autorităţile care le dădeau drepturi de utilizare a anumitor rute şi drumuri

Cuvântul franciză provine din limba franceză veche, cu semnificaţia de „privilegiu” sau „libertate”. Acest privilegiu sau drept era acordat diferiţilor nobili sau negustori şi se extindea până la regii care acordau drepturi pentru tot felul de activităţi comerciale, precum construirea de drumuri şi fabricarea berii.

În perioada feudală, suveranii dădeau nobililor domeniile pe care le deţineau pentru a le exploata, nobilii protejând proprietăţile acestor regi cu ajutorul armatelor pe care le formau; de asemenea, nobilii puteau impune diferite taxe ţăranilor, o parte din aceste sume cedându-le regelui. În Anglia acest sistem a existat până în 1562, când a fost declarat ilegal de către Consiliul din Trent.