Fundamentarea Strategiei de Distribuție la JTI Internațional

INTRODUCERE

Problematica distribuţiei mărfurilor, prin complexitatea sa, trebuie abordată într-un context mai larg, pentru a putea evidenţia consistenţa şi perspectivele unui asemenea sector, luându-se în considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale - comerţ cu amănuntul, comerţ cu ridicata, comerţ mijlociu etc. - iar, pe de altă parte, necesitatea unei evaluări corecte a rolului său atât în ceea ce priveşte dezvoltarea producţiei, cât şi în promovarea şi modernizarea consumului, astfel încât să poată fi apropiată de toate celelalte forme şi sectoare ale pieţei. Într-o asemenea accepţiune, este necesar a se porni de la schimbul de mărfuri şi rolul acestuia în evoluţia economică a fiecărui stat sau comunitate.

In capitolul I am abordat teoretic problema distribuţiei, subliniind importanţa acesteia, modalităţile de manifestare ale distribuţiei, implementarea strategiei de distribuţie.

In capitolul II am trecut de la cadrul pur teoretic al noţiunii de distribuţie la implementarea practică, concretă în cadrul firmelor.De asemenea am tratat şi continutul şi obiectivele strategiei de distribuţie precum şi etapele elaborarii strategiei de distribuţie

In capitolul III, studiul de caz am materializat strategia de distribuţie la JTI INTERNAŢIONAL punând in evidenţă informaţiile referitoare la societate, obiectivele activităţii societăţii, avantajele şi dezavantajele francizării.

In cadrul concluziilor şi consideraţiilor am încercat să surprindem viziunea de ansamblu asupra întregii lucrări şi de asemenea să analizăm oportunităţile deschise de exploatarea pieţii de tutun din România.

CAP. 1: INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA DISTRIBUŢIEI

Conceptul de distribuţie se referă, mai întâi, la „traseul” pe care il parcurg mărfurile pe piaţă, până ajung la consumatori; producătorul, intermediarii şi consumatorul – participanţi la deplasarea succesivă a mărfurilor de-a lungul acestui traseu – alcătuiesc ceea ce în terminologia marketingului se numeşte „canal de distribuţie” (există însă şi canale fără intermediari). Conceptul de distribuţie se referă, apoi, la ansamblul operaţiunilor (vânzare, cumpărare, concesiune, consignaţie, etc.) care marchează trecerea succesivă a mărfurilor de la un agent de piaţă la altul, până la intrarea lor definitivă în sfera consumaţiei. El include, mai departe, lanţul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în traseul lor spre consumator; este vorba de „distribuţia fizică” sau „logistica” mărfurilor. Noţiunea de distribuţie se mai referă, în sfârşit, la aparatul tehnic – reţea de unităţi, dotări, personal – care realizează asemenea procese şi operaţiuni. Distribuţia se referă, deci, la circuitul fizic şi la cel economic al mărfurilor, la sistemul de relaţii care intervin între agenţii de piaţă, la activităţi ale unei mase largi şi eterogene de unităţi, aparţinând mai multor profile economice. Obiectivul activităţii de distribuţie îl formează mărfurile (produse şi servicii), fluxul neîntrerupt al lor de la producător până la consumator.

Dirijarea acestora, mişcarea lor fizică spre consumator este însoţită, precedată sau urmată şi de alte fluxuri, nu lipsite de importanţă, care leagă între ei pe participanţii la procesul de ansamblu al distribuţiei, şi anume: fluxul negocierilor, al tranzacţiilor (tratativelor) pe piaţă; fluxul titlului de proprietate, respectiv transferul lui succesiv cu fiecare operaţiune de vânzare-cumpărare a produsului; fluxul informaţional, referitor la circulaţia în ambele sensuri a informaţiilor (evidente, statistici) referitoare la dimensiunile, structura, modalităţile de desfăşurare a activităţilor de distribuţie, rezultatele economico-financiare ale acestora; fluxul promoţional, cuprinzând mesajele şi informaţiile adresate pieţei, cumpărătorului potenţial, care preced sau însoţesc fluxul produsului, pregătind realizarea lui. Dacă acestor fluxuri li se mai adaugă fluxurile, în ambele sensuri, ale finanţării şi riscului şi fluxurile de la consumator la producător ale comenzilor şi plăţilor (decontarilor), se conturează ansamblul şi configuraţia relaţiilor în care intră agenţii de piaţă în procesul de distribuţie

În privinţa participanţilor la procesul distribuţiei, structura acestora este extrem de eterogenă; funcţionând în secvenţe diferite ale procesului de distribuţie, cu roluri, preocupări şi interese particulare, ei desfăşoara activităţi variate ca profil, amploare, complexitate, formă de organizare etc.

Prin poziţia pe care o ocupă în mecanismul proceselor economice – ca activitate de intermediere între producător şi consumator – distribuţia îndeplineşte un deosebit de important rol economic şi social. Astfel, prin intermediul distribuţiei se finalizează activitatea economică a întreprinderilor, se încheie ciclul economic al produselor: întreprinderea producătoare (comercială) redobândeşte în formă bănească resursele investite în producerea (comercializarea) produselor împreună cu un profit pentru activitatea desfaşurată, iar consumatorul intră în posesia bunurilor necesare. În economia modernă, producţia şi consumul nu mai sunt practic posibile fără prezenţa distribuţiei. Cât de importantă este aceasta prezenţă, rezultă din examinarea legăturii realizate de distribuţie între producţie şi consum pe fiecare din cele două planuri ale ei: spaţial şi temporal. Sub raport spaţial, distribuţia pune în contact centrele de producţie cu cele de consum – aflate, uneori, la distanţe apreciabile –, conectează la circuitul economic naţional şi internaţional diferitele zone, cu profilul lor specific în ceea ce priveşte producţia şi consumul.

Abordată pe plan temporal, distribuţia apare ca un regulator între producţie şi consum, sprijinindu-le desfăşurarea lor specifică – concentrată temporal, sezonieră sau uniformă –, „amortizând” efectele nesincronizării lor.De luat în consideraţie şi faptul, că în realizarea legăturii dintre producător şi consumator, distribuţia nu se limitează la rolul unui pasiv: dimpotrivă, ea işi asumă rolul de exponent al preocupărilor acestora, informând şi influenţând atât pe producător cât şi pe consumator, sporind şansele vânzării produselor şi satisfacerii cerinţelor de consum.