Industria Publicitară Românească

Introducere

În lucrarea de faţă îmi propun să fac o analiză teoretică a unui concept foarte des întâlnit în zilele noastr, publicitatea. Privit din punctul de vedere al unui specialist de marketing, publicitatea nu este doar un concept şi atât, ci este o ştiinţă a creării şi diseminării mesajelor, o instituţie socialǎ care afecteazǎ viaţa de zi cu zi a fiecǎrui individ, o forţǎ care modeleazǎ cultura de masa, o componentǎ a activitǎţii de marketing sau o sursǎ de informare despre produse, servicii, evenimente, indivizi sau instituţii.

Firmele nu trebuie să se limiteze la a oferi bunuri sau servicii de calitate. Ele trebuie să-i informeze pe consumatori în legătură cu avantajele în conştiinţa fiecăruia. Pentru aceasta, este necesar ca firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de promovare în masă ale publicităţii, promovării vânzărilor şi relaţiilor publice.

Publicitatea o putem defini ca fiind orice forma plătită de prezentare şi promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio şi TV) de către un sponsor bine precizat. Multe organizaţii folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele şi serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din pertea acestuia. Răspunsul poate fi de natură perceptuală: de exemplu, consumatorul îşi formează anumite păreri în legatură cu un produs sau o marcă, ori acestea pot fi schimbate de către reclamă. El poate fi de natură comportamentală: de exemplu, consumatorul cumpară produsul sau sporeşte cantitatea cumparată. La publicitate nu apeleaza numai firme, ci şi organizaţii cu scop nelucrativ şi instituţii sociale, cum ar fi instituţiile filantropice, muzeele şi organizaţii religioase care-şi promovează cauza în rândul unui public divers.

Organizaţiile se ocupă de publicitate în diverse moduri. În cadrul firmelor mici şi mijlocii de acestea se poate ocupa cineva din compartimentul comercial sau de marketing. În marile companii pot exista compartimente specializate, care să aibă drept atribuţii stabilirea bugetului publicitar, colaborarea cu agenţii de profil şi derularea de acţiuni de publicitate prin poştă, expoziţii cu vânzare şi alte forme de care nu se ocupă agenţiile respective. Majoritatea firmelor, fie ele mici sau mari, înclină să apeleze la agenţii specializate pentru că acestea oferă câteva avantaje:

• Au specialişti care pot desfăşura activităţi specifice ( de exemplu cercetare, muncă de creaţie) în condiţii mai bune decât personalul firmei

• Vin cu un punct de vedere obiectiv în privinţa rezolvării problemelor unei firme, dar şi cu ani de experienţă câştigată din colaborarea cu diverşi clienţi ce s-au aflat în situaţii ditferite

• Au o putere de cumpărare a spaţiului de publicitate mai mare decât cea a unei firme. De asemenea, ele beneficiaza de un rabat, ceea ce face ca şi cheltuielile firmei să fie mai mici.

• Clientul poate renunţa oricând la serviciile agenţiei sale. Se poate argumenta că o agenţie va depune toate eforturile pentru a face o treabă bună şi a-l determina pe client să mai apeleze la ea.

Capitolul 1. Publicitatea

1.1. Publicitatea

Primele forme rudinemtare de publicitate au apărut încă din antichitate, pornind cu strigarea, cu plăcile de piatră unde erau inscripţionate primele anunţuri de mică publicitate, continuând cu târgurile de produse din Evul Mediu, cu târgurile de mostre şi cu apariţia formelor clasice de publicitate: machetele de presă în cotidiene, anunţurile de mică publicitate în publicaţiile de profil din sec. XVIII-XIX, publicitatea tranzit (pe tramvaie), reclamele luminoase, publicitatea stradală, la sfărşit de secol XIX şi nu în ultimul rând cu publicitatea radio, TV şi on-line în secolul XX .

În România, publicitatea are o istorie considerabil veche. Agenţiile de publicitate apar imediat după această dată şi se dezvoltă odată cu întreg sistemul economic, aducându-şi un aport seminificativ la dezvolatarea sistemului media, în special al televiziunii private.

1.1.1. Apariţie şi dezvoltare

Publicitatea a apărut încă de la originile istoriei. Arheologii care au studiat culturile mediteraniene au descoperit diverse mărturii care vorbesc despre diverse oferte şi organizare de evenimente. “Românii îşi pictau zidurile clădirilor pentru a anunţa luptele la gladiatori, iar fenicienii îşi pictau mărfurile pe pietrele care mărgineau drumurile cele mai importante ale oraşelor.”

Totuşi, publicitatea modernă este foarte departe de aceste încărcări timpurii. Companiile din U.S.A cheltuiesc actualmente o sumă anuală estimată la cca 244 miliarde de dolari: în lumea întreagă cheltuielile pentru publicitate depăşesc anual 465 miliarde de dolari. General Motors, compania care recurge în U.S.A cel mai mult la publicitate, a cheltuit anul trecut mai mult de 4 miliarde de dolari pe publicitate. Deşi publicitatea este folosită în primul rând de firmele care obţin profit, aceasta este folosită şi de un număr mare de organizaţii non-profit, de liber-profesionişti şi de organizaţii sociale, care îşi fac publice scopurile unui public foarte variat.

Publicitatea cuprinde toate acţiunile care au drept scop prezentarea indirectă-orală şi vizuală - a unui anumit mesaj în legătură cu un produs, serviciu, marcă sau firmă, de către orice susţinător.