Instrumente de implementare a strategiei de piață

INTRODUCERE

Această lucrare constituie obiectul proiectului de diplomă şi totodată încununarea a patru ani de studiu. De asemenea, prin acest proiect am încercat să tratez, cât mai bine posibil teoretic şi practic, un domeniu şi anume: mixul de marketing aplicat în cazul concret al firmei S.C. GEBC S.R.L. din Ploiesti Am ales acest subiect deoarece cunoşteam societatea mai sus menţionată şi am considerat pe de o parte că marketingul constituie fără îndoială un vector al profitabilităţii firmei, iar firmele româneşti resimt nevoia utilizării marketingului ca sursă esenţială în dobândirea de avantaje strategice pe o piaţă din ce în ce mai concurenţială, iar pe de altă parte am considerat că ar fi interesant un astfel de studiu cu toate că societatea are din anul 2003 un serviciu de marketing şi ca urmare, lucrarea mea s-ar putea să fie, dacă nu utilă, măcar interesantă şi pentru conducerea societăţii.

În primele patru capitole am prezentat aspectele teoretice ale mixului de marketing cu detalierea componentelor lor:

produsul cu conceptual de produs, gama de produse, dimensiunile gamei de produse, poziţionarea produselor în cadrul gamei şi alternative strategice în politica de produs;

preţul cu alternativele de determinare, strategia de preţ şi politica preţului;

distribuţia urmărită sub aspectul conţinutului şi rolului ei în mixul de marketing, canalele de marketing, strategia cu variantele ei posibile;

promovarea cu structura şi strategiile ei.

Ultimul capitol reprezintă studiul de caz având ca subiect firma S.C. GEBC S.R.L în care am urmărit aplicarea părţii teoretice în practică. După cum este cunoscut, nu tot ce se regăseşte în literature de specialitate are aplicabilitate în practică. Luând în calcul şi mediul economic post tranziţie din ţara noastră am observat că trendul firmei este pozitiv, aceasta putând concura cu succes pe plan naţional şi chiar internaţional.

Ultima parte a lucrării reprezintă concluziile şi propunerile personale referitoare la aplicarea mixului de marketing, desprinse pe parcursul tratării practice a lucrări.

Cap. I. POLITICA DE PRODUS

Cu ajutorul sistemului său informaţional de marketing întreprinderea percepe semnalele mediului său ambiant concentrându-se, prin politica de marketing pe care o desfăşoară, să-şi adapteze cât mai exact deciziile la exigenţa pieţei, pentru creşterea semnificativă a gradului său de competitivitate. Materializarea acestor decizii se înfăptuieşte în cadrul mixului de marketing, a cărui componentă cea mai importantă este reprezentată de politica de produs.

Politica de produs este deseori comparată cu "inima marketingului”, prin această metaforă încercându-se a se exprima ideea că dezvoltarea de produse, servicii, idei şi conducerea acestora pe piaţă, de-a lungul ciclului lor vital, se constituie în nucleu al activităţii de marketing.

1.1. Atribuţii şi domenii decizionale în politica de produs

Politica de produs reprezintă conduită pe care o adoptă întreprinderea referitor la dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de produse şi servicii ce fac obiectul propriei sale activităţi, atitudine ce se raportează permanent la cerinţele mediului de piaţă, la tendinţele manifestate de ceilalţi concurenţi. La rândul ei întreprinderea, prin oferta pusă la dispoziţia pieţei, joacă un rol activ în modelarea cererii, atât a agenţilor economici cât şi a populaţiei.

Obiectul de activitate al politicii de produs îl reprezintă bunurile economice în sensul cel mai cuprinzător al termenului, subsumându-se acestui concept atât bunurile reale (tot ceea ce poate fi perceput direct cu simţurile umane), cat şi bunurile nominale (bani, hârtii de valoare etc.). La rândul lor bunurile reale privesc atât bunurile materiale (obiecte) cât şi bunurile imateriale (servicii şi drepturi-brevete, licenţe, know-how etc.). Întrepătrunderea şi combinarea acestor componente ale bunurilor economice este atât de diversă în societatea contemporană, încât devine tot mai dificil, pentru specialistul chemat a desluşi comportamentul cumpărătorului, de a separa rolul fiecărei entităţi în parte, în decizia de cumpărare. Cu toate acestea, consecinţele practice pentru întreprindere ale acestui proces nu pot fi neglijate. În accepţiunea sa cea mai cuprinzătoare politica de produs cuprinde:

- politica de produs în sens strict;

- politica sortimentală;

- politica de service şi garanţie.

Între aceste componente există o strânsă, condiţionare, totalitatea deciziilor pe care le antrenează reprezentând conţinutul politicii de produs.