Mixul de marketing

1. Introducere

De-a lungul timpului, societatea s-a bucurat de diversele domenii din evoluţia culturală precum: pictura, grafica, sculptura, arhitectura, teatrul, dansul, cinematografia, muzica, literatura. Concomitent cu începutul Modernismului au apărut şi alte tipuri de artă: fotografia, arta video, arta media. Astfel, s-a ajuns în acel punct în care arta prezintă frumosul în toate formele sale și, în care, omul, natura și relațiile dintre oameni sau relațiile de tip om-natură reprezintă pilonii cunoașterii și inspirației.

Vorbind despre rolul teatrului în viața culturală a unui popor, putem menționa dezvoltarea creativității, a interesului față de artă și frumos, cunoașterea anumitor evenimente istorice, a problemelor fundamentale existente în societate, a culturii altor țări etc.

Astfel în această lucrare voi analiza activitatea teatrelor din Republica Moldova, îndeosebi a Teatrului de Revistă ”Ginta Lantină”, problemele cu care se confruntă acestea și modalitățile de remediere a acestor probleme.

2. Mix-ul de marketing cultural

Promovarea politicii de marketing a întreprinderii presupune inițierea unui șir de acțiuni practice și în același timp antrenarea unor eforturi pentru realizarea lor. Aceste acțiuni practice sunt desfășurate ca un ansamblu corect care este reprezentat de mixul de marketing.

Mixul de marketing este o continuare a strategiei de piață, după definirea obiectivelor strategice întreprinderea trebuind să elaboreze strategii detaliate referitoare la preț, produs, distribuție și comunicare, aceste strategii fiind deci derivate din strategia de piață.

Prin conceptul marketing-mix se poate înțelege deci, orientarea activității de marketing a întreprinderii - în funcție de resursele interne și de condițiile pieței - prin combinarea într-un tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a elementelor politicii de produs, preț, distribuție și de comunicare.

2.1 Particularitățile marketingului cultural

Cultura are un impact puternic asupra activităţii de marketing. Marketingul presupune cîştigarea de profit prin satisfacea nevoilor, dorinţelor umane şi cerinţelor umane. Pentru a le satisface cât mai bine trebuie înţeleasă cultura pieţei-ţintă.

Particularităţile marketingului cultural se datorează, pe de o parte, specificului consumatorului de cultură care apelează la o gamă variată atât de bunuri, cât mai ales de servicii pentru satisfacerea unor astfel de nevoi. Trebuie precizat în acelaşi timp că în ceea ce priveşte consumatorul de cultură, acesta se poate afla într-o dublă ipostază: de practicant şi de spectator.

Ipostaza de practicant se manifestă prin implicarea sa în unele activităţi culturale (acţiuni culturale cu caracter caritabil, la cercurile de creaţie artistică etc), iar ipostaza de spectator care corespunde celei de utilizator al serviciilor oferite este cea mai vizibilă.

De asemenea, un aspect foarte important este şi acela că de cele mai multe ori nevoile pentru cultură şi cererea de cultură sunt foarte variate. De aceea pentru unele segmente din populaţie cererea de cultură corespunde unor nevoi frecvente, iar pentru alte segmente de populaţie se poate manifesta o cerere corespunzătoare unor nevoi de ordin superior.

De asemenea, în funcţie de tipul de serviciu cultural avut în vedere, acesta poate satisface nevoi diferite chiar şi pentru aceeaşi persoană. De exemplu pentru o persoană nevoia de a merge la bibliotecă pentru a fi informată poate corespunde unei nevoi curente, în timp ce exprimarea cererii pentru un concert de muzică simfonică poate corespunde unei nevoi de ordin superior.

De aceea cererea de cultură se diferenţiază pe segmente de populaţie, în funcţie de produsele (serviciile oferite), iar criteriul de segmentare cel mai important îl reprezintă vârsta. Totodata, cererea va avea şi un pronunţat caracter local fiind marcată de obiceiurile de consum.