Normalizarea, armonizarea și convergentă în contabilitate - demersuri către o contabilitate internațională - reușite și provocări

Introducere

Ca şi celelalte activităţi umane şi celelalte discipline care cad sub incidenţa ştiinţelor sociale, contabilitatea este în mod fundamental produsul mediului său. Mediul contabilităţii este dat de condiţiile, de restricţiile, de influenţele societăţii, economiei, politicii şi cadrului juridic şi evoluează odată cu timpul.

Partea vizibilă a contabilităţii, de ţinere a registrelor şi întocmire a situaţiilor financiare, are în spate un cadru teoretic bine pus la punct, care cuprinde obiective filosofice, speculaţii teoretice, judecăţi, creativităţi sau discuţii, teorii normative, idei organizate, definiţii precise, ipoteze, postulate, principii, restricţii preliminare.

Fundamentele conceptuale ale contabilităţii nu ţin de domeniul descoperirilor. Mai degrabă, noi suntem cei care le creăm, le elaborăm, ţinând cont de factorii de mediu sau de intuiţie. Recunoaşterea şi credibilitatea acestora se bazează pe utilizarea şi acceptarea lor general de către cei care întocmesc, verifică, utilizează şi normalizează situaţiile financiare.

Utilitatea unui cadru conceptual contabil este legată, în primul rând, de elaborarea standardelor contabile care să se bazeze pe un ansamblu coherent de obiective şi de concepte fundamentale, iar în al doilea rând, acesta ar trebui să aibă ca şi efect ameliorarea înţelegerii situaţiilor financiare de către utilizatori şi să întărească încrederea acestora în calităţile informaţiilor financiare. Existenţa unui cadru teoretic vine în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă practicienii, dar reprezintă totodată şi suportul material pentru predarea contabilităţii în şcoli.

Cadrul contabil conceptual al IASB stabileşte conceptele şi principiile teoretice care alcătuiesc un sistem de referinţă privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. În acest sens documentul îşi arogă calitatea de referenţial privind definirea de norme contabile.

Capitolul. I Normalizare,armonizare şi convergenţă în contabilitate.

1.1. De la armonizare la convergenţă contabilă

1.1.1. Normalizare şi obiective ale contabilităţii

De la prima lucrare publicată de Luca Paciolo în anul 1494 şi până în epoca contemporană, teoria contabilităţii a avut o evoluţie continuă.

Prin teorie, în general vorbind, se înţelege procesul de simplificare şi generalizare care facilitează reprezentarea realităţii.

Teoria a fost influenţată primordial de progresele practicii contabile, având în vedere calitatea de ştiinţă aplicativă a contabilităţii.

Teoria contabilităţii trebuie înţeleasă ca:

a) un ansamblu de concepte teoretice (abstracte), idei mai mult sau mai puţin sistematizate, aplicabile practicii contabile

În acest context, teoria contabilităţii apare ca şi o construcţie intelectuală, metodică şi organizată, cu caracter ipotetic şi sintetic.

a) un ansamblu de tehnici de culegere, prelucrare, stocare, transmitere şi utilizare a informaţiilor contabile

Prin prisma acestei a doua laturi, teoria contabilităţii este văzută ca şi un sistem coerent de principii, convenţii, procedee şi instrumente care stă la baza practicii contabile.