Organizarea și exercitarea controlului financiar propriu al unui agent economic

1.1. CONTROLUL- FUNCŢIE DE EFICIENŢĂ A CONDUCERII

Noua legislaţie privind economia de piaţă în România a generat diverse forme de agenţi economici publici si privaţi. Pe baza acestei noi legislaţii s-au constituit, funcţionează si se perfecţionează următoarele forme de agenţi economici:

- Agenţi economici organizaţi pe baza liberei iniţiative:

- Persoane fizice autorizate să desfăşoare activitate independentă;

- Asociaţii familiale;

- Agenţii economici constituiţi prin reorganizarea fostelor unităţi economice de stat(Legea 15/1990):

- Regii autonome;

- Societăţi comerciale;

- Agenţi economici constituiţi prin asociere de către persoane fizice si juridice in vederea efectuării de acte de comerţ:

- Societăţi in nume colectiv (SNC);

- Societăţi pe acţiuni (SA);

- Societăţi in comandită simpla(S.C.S.);

- Societăţi cu răspundere limitată(S.R.L.);

Scopul oricărui agent economic este acela de a obţine profit, dar cu respectarea cadrului legal stabilit de către stat care prin instrumente juridice financiare exercită o intervenţie indirectă si globală asupra economiei de piaţă, o completează şi sprijină, îi corectează eşecurile şi veghează asupra funcţionării ei.

O condiţie esenţială a obţinerii profitului este informaţia operativă şi reală cu privire la patrimoniu, activitatea economică şi comercială desfăşurată şi rezultatele acesteia - profit sau pierdere.

În acest context, controlul este o funcţie eficientă şi necesară conducerii care asigură cunoaşterea şi perfecţionarea modului de gestionare a patrimoniului si de orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii de producţie, distribuţie şi desfacere.

În condiţiile economiei de piaţă, controlul, ca formă de cunoaştere, are in vedere trei poziţii de interese economico-financiare:

- Interesele agenţilor economici bazate pe profit;

- Interesele terţilor agenţi economici cu care se intră în colaborare;

- Interesele statului;

Prin control, conducerea îşi asigură informarea dinamică, reală, preventivă, care indică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor.

Pentru obţinerea profitului maxim, controlul nu se rezumă numai la constatarea neajunsurilor, nu este numai concomitent şi ulterior, ci contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor care necesită decizii de corecţie în raport cu interesele economico-financiare ale agenţilor economici şi ale statului. Controlul îndeplineşte funcţia de cunoaştere evaluare a realităţii economico-financiare, a rezultatelor activităţii. Prin această funcţie se apreciază şi se stabilesc in condiţii de realitate şi legalitate, deficienţele, abaterile, orientările în care îşi au izvorul factorii a căror acţiune tinde spre rezultatele negative, spre ineficienţă economică.

Controlul este un factor care contribuie la menţinerea activităţii în situaţia normală, la soluţionarea cu inteligenţă si competenţă a problemelor privind dezvoltarea şi modernizarea economică şi urmăreşte în principal funcţionarea unităţilor de producţie la capacitate maximă, cu adevărat pe criterii de eficienţă şi rentabilitate.

1.2. OBIECTUL ŞI FORMELE CONTROLULUI FINANCIAR

Conţinutul controlului are ca sferă de cuprindere modul de aplicare şi îndeplinire a directivelor stabilite, prevenirea şi înlăturare aspectelor negative, consolidarea celor pozitive astfel încât în condiţii de liberă iniţiativă economică, de concurenţă loială şi de legalitate, să se asigure creşterea profitului.

Obiectul controlului este de a releva erorile, abaterile, lipsurile, deficienţele pentru a le remedia şi de a le evita în viitor.

Controlul financiar cuprinde în sfera sa relaţiile, fenomenele şi procesele financiare, procesul de administrare şi gestionare a patrimoniului rezultatele activităţii economico - sociale; toate momentele, unităţile şi locurile unde se gospodăresc valori materiale şi băneşti şi se fac cheltuieli.

Ca proces complex şi permanent, controlul financiar contribuie la buna funcţionare a mijloacelor materiale şi financiare, la conducerea cât mai eficientă a activităţii economico-sociale si are sarcina de a preveni angajarea de cheltuieli fără justificare economică, imobilizarea de mijloace economice, de a asigura profit sporit în folosirea resurselor materiale, financiare şi de muncă.

După timpul în care se exercită, raportat la momentul desfăşurării activităţii sau efectuării operaţiilor ce se controlează, controlul financiar poate fi:

- Control financiar preventiv

- Control concomitent sau operativ curent

- Postoperativ sau ulterior

Această diferenţiere in funcţie de momentul producerii operaţiunilor controlate, face posibilă delimitarea sarcinilor obiectivelor, caracteristicilor şi scopului fiecărei forme de control financiar şi stabilirea organelor care îl exercită.

- Controlul financiar preventiv - este cel exercitat înainte de efectuarea operaţiilor economico-financiare şi are rolul de preveni operaţiile ilegale, neeconomicoase sau inoportune, contribuind la utilizarea cu eficienţă maximă a mijloacelor materiale şi băneşti, la creşterea răspunderii în angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea legislaţiei de gestiune şi la preîntâmpinarea risipei.